Despre imaginatie si depasirea blocajelor

Ai avut momente in care stiai ca trebuie sau ceilalti se asteapta de la tine sa vii cu idei sau solutii care sa salveze situatia?

Ai avut momente in care ai simtit ca neuronii pur si simplu refuza sinapsele si scanteia genialitatii sau macar cea care sa demontreze o minima inteligenta, intarzie sa apara? 

Ai avut momente in care te-ai invartit in jurul tastaturii stiind ca ar fi bine sa incepi sa scrii, insa cuvintele potrivite te ocoleau cu obstinatie si refuzau sa se astearna pe foaia alba, prea alba....?

Dar momente in care luai la rand "to do" list-ul si gaseai un motiv perfect intemeiat pentru care sa nu te apuci de nici unul din lucrurile trecute acolo spre rezolvare?

Eu sigur da, am trecut prin astfel de faze. De mai multe ori. Si am cunoscut mai multe moduri de manifestare. Si de fiecare data simteam ca presiunea creste si stresul se acumuleaza si lucrurile devin din ce in ce mai dificile si pierd timp si si si .... panica. Uite asa, blocajul e gata. Pregatit sa-ti stea in cale cu hotarare si intarit de fiecare gand incoltit din bogata imaginatie de drame posibile si imposibile.

Ehehehe, fost, vazut, trait, si nu o data.

Doar ca, treptat vine intelepciunea (sper eu :)) de a nu te mai impotrivi si o iei catinel, si "cujeti":

Am obstacolul sau mai bine zis provocarea in fata. 

In loc sa ma iau la tranta cu el/ea sau sa imi imaginez diverse scenarii in care "nu pot" sa depasesc momentul, nu mai bine caut eu locul potrivit prin care pot sa trec paraul? 

Sau sa caut pietrele potrivite care sa ma sprijine la momentul potrivit in traversare? 

Sau, de ce nu, poate exista un pod, pe care pana acum poate nu l-am vazut pentru ca eram prea ocupata sa masor adancimea de la care sigur nu mai pot trece? 

Sau poate trebuie sa incep sa construiesc? 

Oricare ar fi din variantele astea, sigur nu poate fi nici pe departe scenariul cel mai pesimist pe care mi-l imaginez in cazul in care nu rezolv astazi, nu bifez acum, nu imi iese in urmatoarele minute sau ore.

Testat: cu cat te stradui mai mult, cu atat ideile/solutiile se incapataneaza sa nu vina. 

Asa ca relaxeaza-te, trage aer in piept, muta-ti gandul la altceva pentru a-ti schimba perspectiva si a castiga claritate, fa un lucru care iti place.

Si mai ales, ai incredere in tine si in contextele potrivite care iti vor da ocazia sa iti manifesti talentul! :)

Despre recunostinta

"Iti multumesc", "apreciez mult ce faci pentru mine", "sunt recunoscator/recunoscatoare pentru...", "ma bucur mult pentru ca am urmatoarele persoane/lucruri in viata mea", "contezi foarte mult pentru mine"....si multe alte expresii care ar putea exprima recunostinta, apar mai rar sau mai des in vocabularul nostru zilnic.

De multe ori insa, vorbele raman nerostite si isi gasesc un locsor bine ferecat in mintea noastra unde, se aseaza confortabil sa hiberneze....si primavara care sa le descatuseze parca nu mai vine. Explicatiile sunt multe si le gasim rapid pentru a nu impartasi si a nu exprima recunostiinta. Mult mai rapid decat de a spune "apreciez" cu voce tare. Pentru ca.....si iarasi gasim o explicatie.

E timpul sa te opresti si sa-ti faci lista. Si apoi sa o graiesti.

Sunt recunoscatoare pentru ca am ocazia sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa aud voci care imi raspund la mormaitul "buna dimineata" de dinainte de cafea, si pentru ca cineva invariabil imi spune: "du-te si fa-ti cafeaua.... apoi vorbim".

Sunt recunoscatoare pentru minunea care imi da lectii de viata surprinzatoare, pe care cateodata, mi-e si teama sa le recunosc, pentru ca par prea mari si importante pentru cati ani de intelepciune a strans. Surad de cate ori imi spune cat sunt de frumoasa, pentru ca inteleg ca suntem suflet langa suflet.

Sunt recunoscatoare pentru libertatea pe care o am de a face lucruri care imi plac, de a avea momente ale zilei in care sa gandesc, sa visez, sa stau, sa cred, sa citesc, sa vorbesc, sa ma zbat, sa ma zbucium, sa ma enervez, sa ma calmez, sa alerg, sa respir profund.

Sunt recunoscatoare pentru surprize, pentru emotii, pentru intrebari si raspunsuri, pentru rasete si pentru lacrimi, pentru ca stiu ca vin la mine cu un rost si eu doar trebuie sa le primesc si sa le traiesc si, cu ceva noroc, sa invat sa cresc prin ele.

Sunt recunoscatoare pentru prieteni care isi gasesc timp in toata nebunia alergaturii zilnice sa se opreasca sa ma intrebe ce fac.

Sunt recunoscatoare pentru vocea calda a mamei, pe care o simt ca se invioreaza ori de cate ori ma aude si pentru ca traieste cu mine, prin mine, in mine.

Sunt recunoscatoare pentru parintii care sunt inca acolo, asteptand o veste, un semn, o voce, un gand, o incurajare, o intrebare, o imbratisare si pentru ca isi gasesc in fiecare dintre ele, un motiv de bucurie.

Sunt recunoscatoare pentru ca simt caldura si frig, bucurie si durere, tristete si hotarire, incredere si indoiala.

Sunt recunoscatoare pentru ca pot vorbi, pot sa tac, pot sa cant sau sa dansez atunci cand vreau sau sa ma opresc atunci cand nu imi doresc sa fac nimic din toate astea.

Sunt recunoscatoare pentru lavanda care inca mai traieste in ghiveci si pentru trandafirii din gradina.

Sunt recunoscatoare pentru lucrurile inutile si pentru oameni pretiosi si buni, de care am avut si am parte in viata.

Sunt recunoscatoare pentru ca pot sa enumar atatea lucruri aici....si inca mai pot descoperi.

Incepe si tu lista ta de recunostinta, incet, cu rabdare si cu gandul ca nimic nu e prea marunt pentru a ajunge acolo! Adauga in fiecare zi un nou rand!

...dar mai ales, nu o lasa nerostita!

Critica sau feedback?

Indiferent daca te gandesti la viata profesionala sau cea personala, exprimarea opiniei fata de ce spune sau face o alta persoana poate fi considerata parte din rutina zilnica.

De cele mai multe ori in schimb reactiile se revarsa pur si simplu, in mod abrut, direct, agresiv, sarcastic, bland sau atat de subtil incat cel vizat nici macar nu intelege substratul observatiei primite. Gama modalitatilor de a acorda feedback este variata si reactiile starnite sunt si ele diverse, de foarte multe ori neintelese ("de ce nu pricepe?", "am fost foarte explicit", "ce nu este clar?", "nu este evident?!?", "de ce nu schimba nimic, chiar daca i-am spus de atatea ori?").

Nu suntem construiti la fel, nu intelegem lucrurile la fel de rapid, nu avem aceeasi capacitate de a citi pe cel din fata si de a ne adapta rapid la situatiile cu care ne confruntam zilnic. Ca atunci cand vrei sa plantezi un pui de stejar si nu intelegi de ce nu isi prinde radacinile pe o plaja insorita, asa este si cu oamenii: semintele din care ar putea inmuguri schimbarea la care te astepti trebuie sa gaseasca terenul potrivit, anotimpul in care sa dea cele mai bune roade, temperatura optima care sa-i asigure cresterea ..... si lista poate sa continue.  Ai rabdare/timp/resurse sa vezi daca toate conditiile sunt indeplinite?

Cand nu luam in calcul toate circumstantele si nici perspectiva celuilalt, riscul este ca ceea ce noi credeam a fi un feedback valoros sa fie primit ca o critica, intr-o maniera care poate bloca intelegerea si rezultatul sa fie contrar a ceea ce ne-am propus. Si apoi: "credeam ca asa e cel mai bine", "sunt realist", "nu sunt genul care sa cocoloseasca" etc.

Minunat, dar ce ai obtinut? Respingere, blocaj, confuzie, drame, nervi, reactii neasteptate. Ridici din umeri si zici: "nu este problema mea, celalalt are o problema". Unde e rezultatul bun pe care il doreai atunci cand ai pornit demersul?

Gandeste-te atunci o secunda in plus inainte de a judeca/taxa/sanctiona niste persoane care nu pot/vor sa se schimbe atunci cand consideri tu ca este cel mai potrivit si mai ales ca urmare a "feedback-ului direct" pe care l-ai oferit. Cat de bun esti in a-i dezvolta sau inspira pe cei din jurul tau se reflecta exact in rezultatele pe care le obtii, in sclipirea pe care reusesti sa o starnesti si sa o mentii la cei din jurul tau, in cate "nave" lansezi la apa si reusesc sa cucereasca alte tarmuri, fara tine alaturi :).

Fii inspirat! Bring light!

Curajul de a spune si de a face

Ai o multime de lucruri de spus, dar ideile parca nu au suficienta forta pentru a depasi cenzura proprie si a se face auzite.

De cele mai multe ori, verbalizarea este grea, nu stii daca este momentul potrivit, cum sa spui lucrurile pe care ti-ai dori sa le transmiti, cum sa cresti impactul celor spuse de tine, ti se pare ca nu este suficient de valoros. Si eziti, si astepti momentul/momentele potrivite si..... ratezi oportunitatea.

Am intalnit oameni exceptionali dar timizi, oameni care prefera sa-si pastreze ideile bune pentru ei, pentru ca nu au curajul de a le expune sau sunt prea critici si isi cenzureaza foarte mult creativitatea si  validitatea propriei opinii.

Depasirea acestor blocaje poate dezvalui abilitati pe care nu le-ai banuit si te poate ajuta sa "infloresti". Unde erai ascuns/a pana acum? Lasa la o parte justificarile de tipul: "am incercat, dar nimeni nu ma baga in seama", "asa am fost educat/a sa nu ies prea mult in evidenta", "ma blocheaza stilul in care se desfasoara discutiile", "daca nu simt ca sunt sustinut, renunt si imi spun ca nu se merita". Totul se intampla de cele mai multe ori in mintea noastra, asa ca fa-ti curajul de a spune.

Poti participa la antrenamentul de a spune lucrurile potrivite in cele mai bune momente in fiecare zi, dar cum?

Incepe prin a exersa intr-un mediu pe care il consideri sigur: vorbeste cu oameni apropiati in care ai incredere, povesteste, cere feedback, spune-le dinainte ca esti inca in faza de "antrenament".

Formuleaza-ti dinainte ideile in mai multe moduri, gandindu-te intotdeauna la cine trebuie sa ajunga mesajul - suntem diferiti si ne impresioneaza sau ating lucruri diferite.

Observa ce stil prefera, ce ton, ce abordare are in comunicare persoana/persoanele cu care vorbesti - impactul creste daca "vorbesti pe limba fiecaruia", fii natural si autentic!

Incearca sa descoperi care este contextul cel mai potrivit in care sa iti "vinzi" ideile si foloseste-te de momentul in care celalalt este in dispozitie de a asculta - daca esti pe fuga, te gandesti sau te preocupa altceva, daca esti intrerupt sau ai parte de o prezentare prea complicata, nici tu nu vei avea disponibilitatea de a asculta.

Indrazneste sa faci primul pas, si apoi urmatorul si urmatorul.... Exploreaza!
Persevereaza si vei descoperi lucruri, contexte, situatii in care nici macar nu iti imaginai ca vei face fata, tu, cel/cea de ieri.

Te vei (re)descoperi!

Tablou complet de performanta - 360 Feedback

Cum ma vad si ce cred despre mine oamenii cu care lucrez? Cum sunt apreciate performantele mele manageriale? Care sunt punctele tari pe care managerul meu le vede la mine? Cum ma percep subordonatii?

Ca manager, este foarte probabil sa iti fi pus aceste intrebari si sa iti doresti sa afli raspunsul cat mai sincer. In acest rol, perceptia celorlalti, desi o poti cataloga intr-o prima faza ca fiind subiectiva si poti refuza sa o iei in calcul, este foarte importanta. Daca alte tipuri de joburi permit interactiune minima cu cei din jur, performanta ta manageriala este direct influentata de modul in care lucrezi si interactionezi cu oamenii.

Un exercitiu de tipul 360 Feedback poate oferi contextul pentru ca oamenii sa isi exprime nestingherit punctul de vedere, iti ofera posibilitatea de a compara perceptiile celorlalti in functie si de postura pe care o au in raport cu tine (manager, subordonat, coleg sau colaborator) cu propria perspectiva asupra eficacitatii tale manageriale.

Vine intrebarea "Dar de ce as lua eu in calcul parerile celorlalti? Stiu foarte bine ce fac si cat de bun sunt!!!".
Feedback-ul iti poate arata ca oricat de bine crezi ca te cunosti, alti oameni te pot percepe diferit, ceea ce poate sa insemne ca, indiferent de buna intentie cu care faci niste lucruri, rezultatul poate fi diferit si reactiile altele decat cele asteptate.

Astfel, evaluarea 360 Feedback iti poate dezvalui sau semnala:
- puncte tari de care nu erai constient si pe care tu nu le vezi la nivelul la care le percep ceilalti. Bucura-te si valorizeaza-le!
- zone de dezvoltare ale anumitor competente pe care le vedeai la un nivel superior fata de cum le percep ceilalti. Identifica de unde vine diferenta si actioneaza asupra lor!

Deasemenea iti poate confirma care sunt competentele in care perspectiva celorlalti coincide cu propria perceptie. Reflecteaza asupra modului in care actionezi in manifestarea respectivelor comportamente, pentru ca se pare ca reactia starnita este conform cu ceea ce iti doresti si tu sa obtii.

Rezultatele 360 Feedback nu impun schimbari ci doar semnaleaza o situatie de fapt. Decizia privind posibilele schimbari iti apartine in intregime, iar actiunile de dezvoltare pe care esti dispus sa le faci pentru a-ti creste performantele le poti planifica si controla tu. Feedback-ul poate constitui o confirmare a propriei performante si eficacitati si un punct de plecare pentru dezvoltarea ta viitoare.

Instrumentul Aqua 360FeedbackSystem este aplicat online si se preteaza mai multor categorii de posturi (manageriale/non-manageriale). Este confidential, rapid si usor de aplicat. Poate constitui baza planurilor de dezvoltare sau a planurilor de cariera.

Calatoria schimbarii

De cand lucrez cu oameni si pentru oameni, tot aud despre rezistenta la schimbare.
Pentru ca imi place sa am o baza documentata atunci cand vorbesc despre ceva (gen cercetatorii britanici...), am tot cautat articole si testat teorii mai mult sau mai putin inspirationale.
Foarte bine pregatit, blindat de cunostiinte si cu statisticile la zi, zici: Gata, la atac!

Inainte de primul pas: esti suficient de motivat sa faci schimbarea? Daca nu, ei bine, iti va lua ceva timp sa-ti faci curaj, sa-ti pregatesti "muschii imaginari", incepi de luni clar, ca altfel nu iti va merge bine....si tot asa. Si daca tot prelungesti pregatirea si amani, nu mai bine, gasesti argumente sau contra-argumente ca de fapt nu este chiar schimbarea de care ai nevoie, parca unde esti acum e mai bine, acolo unde ti-ai propune sa ajungi te asteapta toate scenariile negre pe care ti le poti imagina si, cea mai des intalnita scuza: ceilalti iti stau in cale, nu te lasa etc.
Constatare: nu esti niciodata suficient de pregatit , asa ca mai bine ia-ti inima in dinti si fa!

Primul pas: trebuie sa fie o actiune, doar atat. Ceva ce ai constat ca te poate conduce pe drumul asta, al schimbarii: iti faci CV-ul si-l trimiti daca vrei sa-ti schimbi jobul, alergi mai mult decat ai facut-o pana acum chiar daca te doare, taci si respiri adanc atunci cand iti vine sa strigi si reformulezi in minte cu calm ceea ce vroiai sa spui, pui mana pe telefon sa suni chiar daca nu ai chef sa vorbesti in cazul in care vrei sa-ti imbogatesti viata sociala, te apuci sa scrii articole, chiar daca nu ai chef si nu crezi ca este un subiect interesant :) etc. Gata, ai pornit!
Constatare: satisfactia pe care o simti este mare. Deci bucura-te, felicita-te, amplifica sentimentul si ia-ti energia pentru viitor!
Ehehe, si acum vin cei multi pasi de dupa....Greu cu asta, pentru ca cere perseverenta, consecventa si...ai ghicit : timp! "Pai sunt super aglomerat, normal ca nu am timp", zici horatat si iarasi gasesti motive pentru care fie sa amani, fie sa renunti.

Urmatorii pasi: repeta, exerseaza, treci la urmatorul pas logic, pleaca de la locul unde ai ajuns si adauga ceva peste: inca un pas, inca o actiune.
Constatare: da, poate fi greu...de fapt cu siguranta e greu. Invata-te sa vezi beneficiile, fii recunoscator tie pentru ce realizezi, chiar daca pe moment vezi doar un pas mic, continua, reia, ai rabdare!

Nu astepta doar rezultatul final pentru ca este foarte posibil sa nu apara imediat sau oricum nu asa cum ti l-ai imaginat tu, asa ca bucura-te din plin si de calatorie! O vei aprecia :)

Bucuria noilor inceputuri

Primavara se stie ca ne apuca dorul de duca, nevoia de a face schimbari sau curatenie la modul propriu sau figurat.

Fiecare isi gaseste propria directie sau propria motivatie pentru a face schimbari mai mari sau mai mici in viata. Important ar fi ca aceste schimbari sa le facem cu cat mai mult curaj.

Intotdeauna emotia inceputului de proiect, de nou capitol in viata este privita cu o usoara strangere de inima si cu oarece neincredere. Asta este normal, dar poate deveni si o piedica atunci cand initiezi schimbarea.

Am observat in timp modalitati diferite prin care oamenii aleg sa faca schimbari in viata lor: fie fac mici modificari total nesemnificative dar se bucura de parca ar fi niste schimbari majore, fie isi fac foarte multe planuri si variante alternative pe care le cantaresc atat de mult incat rateaza oportunitatile, fie se arunca curajosi cu capul inainte.

Nu pot sa spun ca nu-i admiri pe cei care risca: ma bucura curajul lor de a infrunta necunoscutul si acea inconstienta in a-si urma visul, indiferent de obstacole.

Fara a fi lipsiti de realism, constat ca cei curajosi, cei care cred cu toata fiinta lor in vis/reusita, si cel mai important, cei care si fac ceva concret in sensul atingerii obiectivului pe care si-l fixeaza, aceia sunt cei care obtin rezultate si sunt, pana la urma, fericiti si impliniti.

Asa ca, indrazneste si fa primul pas!
Urmatorii vor veni in mod natural.