Mi-am dat seama deopotriva ce delicat le e sufletul si cata responsabilitate au cei care-i formeaza (fie ei parinti sau profesori), cat de mult conteaza ce spui si cum spui copiilor. Mi s-a facut teama, totodata, ca parinte, de ce se intampla acum in scoala si mi-am pus intrebarea daca dascalii de acum mai pot ajunge la copii trecand de barierele normale diferentei de varsta, pentru a descoperi "comoara" din fiecare, pentru a-i incuraja sa creasca, sa se dezvaluie.
Pe scurt, filmul arata cum se deruleaza un an scolar pentru un prof-diriginte si clasa lui intr-un liceu dintr-o suburbie a Parisului. As mai povesti, dar e posibil sa nu pot transmite exact din frumusetea filmului, asa ca mai bine il vedeti voi.
Mi-a placut povestea si personajele ce o creeaza, chiar daca, pe alocuri, mi-ar fi trebuit un translator pentru jargonul frantuzesc. As spune ca e un film ce trebuie vazut in primul rand de profesorii care nu-si mai gasesc motivatia profesiunii pe care si-au ales-o.
