De multa vreme vroiam sa scriu despre prietenie, dar n-am avut vorbe...Ca atunci cand simti, dar din diverse motive, nu poti sa spui cu voce tare pentru ca ti se pare ca ar suna prea banal, sau prea dur, sau prea ciudat. Si atunci vorbele raman acolo in suflet si fie putrezesc si te otravesc incet, fie germineaza si prind viata si gata, esti eliberat. Este posibil sa nu fie chiar momentul verbalizarii, dar si-au cerut dreptul la eliberare si n-am avut incotro.
Si pentru ca eu eminamente simt, aproape pana la limita totalei lipse de ratiune (ca sa nu spun lipsa de inteligenta, sau mai simplu prostie), nu putea sa fie altfel in cazul prieteniei. Asa ajunge sa doara atat de rau dezamagirea in cazul prietenilor, ca atunci cand se rupe si dispare o mare iubire. Eu cred cu tarie ca trebuie sa-ti iubesti sincer si foarte mult prietenii ca sa poti oferi tot ceea ce poate naste o astfel de legatura, care in cazul multora, se creaza in ani si nu zile sau luni.
Prietenia are de trecut teste negandite in mod voit, o pui la incercare, o chinui si o dezmierzi, o alinti si vezi daca si cat rezista. Desi poate sa para un joc grotesc, sunt incercari, pe care din pacate multe prietenii nu le trec. Si am regretul unor prietenii rupte deodata sau instrainate, fara prea multe explicatii, cuvinte, pentru ca vorbele au ramas acolo, inchise si n-au dat rod. Din orgoliu, prostie sau poate prea putine sentimente...
Prietenii iti umplu viata si nu pot fi inlocuiti asa usor, mai ales cand sunt langa tine de ani ...10 – 20 – si mai mult.....Cand ai o mare bucurie sau una marunta, simti ca trebuie sa-i ai alaturi si ii strangi tare in suflet si ii storci egoist, si te umpli de linistea acelor zile pentru a uda cu bucuria lor momentele mai putin placute sau chiar dureroase. Sa dai fara gandul de primi ceva inapoi, sa gandesti momente speciale si sa oferi bucuria unor lucruri marunte, ale tale special pentru prietenii tai si mai ales sa stii sa primesti si sa apreciezi ce primesti, cred ca asta conteaza si definesc o prietenie adevarata.
Cand ai ajuns sa fii o carte deschisa pentru anumiti oameni sau poti tu citi pe altii la fel de bine, cand lasi mastile de teatru deoparte fara sa-ti fie teama ca vei fi judecat sau vulnerabil, cand vorbele ies fara sa te chinuie si fara sa raneasca pe ceilalti, cand apropierea celor din jur iti face bine, indiferent de starea in care esti, cand rasul e impartasit complet si plansul e in egala masura al celuilalt asa cum este al tau, inseamna ca ai gasit sau regasit prietenii ce-ti vor fi pe viata aproape. Si asta e bogatia cea mai de pret pe care o vei strange intreaga viata.
