A fi sau a nu fi in retelele de socializare

In 2009, potrivit unui studiu realizat de catre American Management Association si ePolicy Institute, 27% dintre companii (din State...) au politici privind continutul postarilor pe care angajatii lor le au pe blogul/pagina personal(a). Ba mai mult, 2% dintre firme au concediat deja angajati datorita continutului paginilor lor personale de pe retelele de socializare (revista Smart Money, publicatie editata de Wall Street Journal, da in numarul din mai, un astfel de exemplu al unui angajat concediat datorita unor poze postate pe pagina personala in urma cu 4 ani!!!!).

Atunci de ce ma mai mir, ca, incet-incet, preluand know-how-ul american, si managerii nostri romani, pentru a fi in trend, fac politici delegate departamentelor de resurse umane, potrivit carora, orice nou angajat trebuie sa aiba la dosarul de candidatura si profilul psihologic asa cum reiese el din paginile personale de pe linkedin, facebook, hi5, twitter, sau provenind din mai stiu eu ce retea de socializare.

Minunat! Suntem la curent cu ultimele noutati!

Problema nu ar fi asta, dar ce se ia in calcul: prezenta sau absenta din retea (daca nu am pagina personala nu sunt eligibil pentru anumite categorii de posturi?), aspectul paginii (ii intereseaza pe angajatori abilitatile de comunicare online, capacitatea de a crea/vinde un brand personal?), continutului paginii personale (e urmarita decenta sau lipsa acesteia, orientarea politica, pasiunile? si daca da, care sunt limitele acceptabile si cine le hotaraste??).

Imi recunosc neputinta de a integra informatii care de multe ori sunt extrem de limitate (vezi twitter) si poate furnizate in mod voit intr-un mod denaturat sau exagerat, ca cerinte obligatorii de admitere/acceptare intr-o organizatie.

Mai e viata personala, personala? Probabil ca nu, atata vreme cat iti iei in calcul expunerea extraordinara pe care o ai in astfel de retele si iti asumi riscurile cu care vine la pachet.

Viitorul tarii pe strazile din Bucuresti

Am avut parte in dupa-amiaza asta de o lectie. Inca una. De data aceasta de la 2 pusti, unul mai indraznet de vreo maxim 9 ani, celalalt, in jur de 7 ani, agatat de mana bunicii.

Primul s-a apropiat curajos de mine, muncind intre degete 2 reviste botite de la Avon: "Buna ziua! Nu doriti sa cumparati o revista? E doar 5 lei, pret special!"

"Multumesc, zic zambind, dar nu prea am ce sa fac cu ele...." - baiatul meu mustacea, urmarindu-ma sa vada ce fac.

Pustiul nu renunta, si, face evantai revistele, schimbandu-si brusc directia si urmarindu-ma la o distanta de siguranta de 1,5 m, cu bunica in spate, trasa temerar de pustiul 2: "sunt foarte interesante, si daca le luati pe amandoua, sunt doar 10 lei"

"Pai nu sunt la fel? incerc eu o obiectie...."

"Nu, sunt diferite, uitati!" prinde curaj pustiul 1.

"Au si postere daca vreti", striga plin de speranta si pustiul 2.

Imi ia ceva timp sa ma reculeg, incerc sa-mi amintesc ce postere sunt in revistele de cosmetice (ceva totusi nu se leaga..), rad incurcata si cu parere de rau ma intorc spre ei, le mai multumesc inca o data si incerc sa gasesc o explicatie firava si total lipsita de inspiratie "nu prea am ce sa fac cu ele...."

N-am mai avut curajul sa le urmaresc reactia, mi-a fost rusine de refuzul meu si de faptul ca nu am incurajat spiritul antreprenorial al tinerei generatii si am mers mai departe.

Incantat, baiatul meu mustaceste in continuare....."o sa-i povestim lu' tati!..."

P.S. Cu ocazia repovestirii, imi dau seama ca am pierdut din vedere o ultima oferta de nerefuzat venita de la pustiul 2: "Daca le luati pe amandoua, primiti si cirese!" Ups, negociere ratata. "Ai fi cumparat mami daca iti dadea si cirese?" Zau ca nu mai stiu nici eu.....

Descult in ... HR

Se spune in general ca a lucra in resurse umane e simplu: nu proiectezi nave spatiale, nu cauti remedii pentru epidemii, nu filozofezi pe tema trancendentalitatii. Cu siguranta e mai simplu decat alte lucruri, nu am contrazis pe nimeni niciodata, ba mai mult i-am si incurajat pe multi sa vada cum este, pentru ca iti trebuie in principal bun simt sau "common sense", restul putandu-se invata.

Doar ca ma simt, in mod periodic, "omul ploii" batut de vant in resurse umane. Defilez gratios, sustinand pasionata beneficiile pe care le poate obtine in plus o organizatie care isi motiveaza oamenii sai cei mai buni, care isi invata angajatii de nivel mediu si ii ghideaza sa se dezvolte, care isi respecta angajatii de care se dispenseaza la un moment dat datorita unei conjuncturi economice nefavorabile.

Constat insa, ca desi foarte multa lume declarativ este de acord cu importanta oamenilor in angrenajul oricarui business, cand vine vorba de fapte, raman cateva flori stinghere sa anunte primavara ce va sa vina iar ceea ce conteaza este ce declari, respectiv IMAGINEA si nu ceea ce faci in curtea proprie. Am vazut-o in mai multe afaceri, la mai multi top manageri si ajunsesem sa cred ca asta este reteta de reusita, cel putin in spatiul nostru de business balcanic.

Incerc sa nu cad in capcana siropoasa a celor ultrasensibili de a proslavi grija fata de oameni, pana la urma suntem toti mici instrumente in atingerea scopului absolut: BANII. In schimb nu pot sa nu remarc lipsa de totala viziune a mai marilor, panica exagerata, amplificata si de lipsa de competenta manageriala care blocheaza tot fara discernamant, haosul de organizare ce scoate la iveala "boli" grave ale organizatiei, ignorarea unor reguli de conduita si de comunicare care nu mai tin de pregatirea profesionala ci efectiv de ce te-a invatat mama acasa, totul desfasurandu-se dupa principiul "dupa mine potopul" sau "eu as face, dar altii nu ma lasa".

Si pentru ca mi-am propus sa nu mai fiu negativista si sa incep sa cred ca mai exista etica in afaceri, ca mai poti face lucruri de calitate la nivel micro cu efecte la nivel macro, ca oamenii valorosi inca nu au plecat din tara noastra, ajutata fiind si de niste oameni pozitivi care iti dau elegant lectii gratuite (chiar daca sunt manageri cu adevarat importanti si timpul e ceva intr-adevar valoros pentru ei...), ma inarmez cu rabdare, afisez zambetul de business, pastrez in suflet picioarele desculte ca sa simt cu adevarat firul ierbii sub picioare si merg mai departe...

Si zic ... "Romania etica (ar putea) incepe cu mine!"

Despre cum sa scrii o scrisoare de intentie

Scopul unei scrisori de intentie /cover letter poate fi:

• sa faciliteze intr-un mod profesionist introducerea CV-ului
• sa prezinte unui potential angajator calitatile tale si eventuale recomandari
• sa genereze interesul angajatorului de a te intalni

Inainte de a porni temerar in redactarea scrisorii de intentie, trebuie sa gandesti lucrurile din perspectiva angajatorului:

• cum iti va citi acesta scrisoarea?
• care sunt factorii cheie pe care ii va cauta in scrisoare?
• care sunt factorii care vor atrage atentia angajatorului si il vor determina sa te cheme la un interviu?

Din acest punct de vedere, scrisoarea ta de intentie trebuie gandita asemeni unui proces de vanzare: tu esti produsului/serviciul iar "vanzarea" trebuie sa se faca tinand cont de nevoia cumparatorului. Iar asa cum CV-ul spune multe despre tine si scrisoarea de intentie poate determina o viitoare angajare in mod decisiv: o scrisoare bine gandita, structurata, bine scrisa, care iti pune in valoare calitatile si realizarile, care atrage atentia si mai este si concisa transmite despre tine: bine organizat, gandire strategica, orientare catre rezultate, focusat, atent la detalii.

Exista multe carti despre cum sa scrii o scrisoare de intentie (cateva ti le recomand mai jos), ce sfaturi pot sa-ti dau din perspectiva cuiva care a citit multe astfel de scrisori este sa:

• cercetezi inainte compania la care aplici, asa incat sa se regaseasca in scrisoarea ta valorile acesteia si sa reiasa faptul ca o cunosti cat de cat
• tine cont de regulile clasice de scriere (3 paragrafe: eu, tu, noi), dar adu ceva care sa te reprezinte iesind din tipare - vinde-ti calitatile!
• redacteaza un paragraf de inceput care sa straneasca interesul (multi recrutori nu depasesc primul paragraf)
• verifici la final scrisoarea (eventualele greseli de exprimare, scriere, aliniere, lipsa unor date obligatorii intr-o scrisoare, lipsa unei structuri sau a logicii, o agresivitate excesiva sau sabloane de exprimare iti asigura un loc bine-meritat la cosul de gunoi!)

Resurse: "The perfect cover letter", 3rd ed - Richard H. Beatty; "Perfect phrases for cover letters" - Michael Betrus; "Resumes for the 50+ job hunters, with sample cover letters" - VGM Career Books; "Cover letter magic, 4th ed - Trade secrets of prefessional resume writers" - Wendy S. Enelow, Lousie M. Kursmark

Un fel de scuza!!!

Recunosc, am facut o pauza lunga...

Nu pentru ca nu mai aveam lucruri de povestit, ci pentru ca am fost mult prea pornita, dezamagita de lucrurile care se intampla in jurul meu si m-am gandit ca nu vreau sa transform paginele astea intr-un manifest vehement, pentru ca nu ar mai fi fost nicio urma de leisure sau pleasure...

Sincer nu prea am mai putut sa fac haz de necaz si sa ironizez prostia, care cu aroganta, este afisata ca adevar absolut.

Totusi, se pare ca tocmai delasarea noastra de a ne razvrati, de a arata neregulile, de a grai, incurajeaza impamantenirea unor proaste obiceiuri sau proaste reguli.

Asa ca, plini de voiosie, pe alea tarii meleaguri, inarmati cu rabdare, pornim din nou la drum. Poate, poate mai salvam ceva !?!?.....