Despre imaginatie si depasirea blocajelor

Ai avut momente in care stiai ca trebuie sau ceilalti se asteapta de la tine sa vii cu idei sau solutii care sa salveze situatia?

Ai avut momente in care ai simtit ca neuronii pur si simplu refuza sinapsele si scanteia genialitatii sau macar cea care sa demontreze o minima inteligenta, intarzie sa apara? 

Ai avut momente in care te-ai invartit in jurul tastaturii stiind ca ar fi bine sa incepi sa scrii, insa cuvintele potrivite te ocoleau cu obstinatie si refuzau sa se astearna pe foaia alba, prea alba....?

Dar momente in care luai la rand "to do" list-ul si gaseai un motiv perfect intemeiat pentru care sa nu te apuci de nici unul din lucrurile trecute acolo spre rezolvare?

Eu sigur da, am trecut prin astfel de faze. De mai multe ori. Si am cunoscut mai multe moduri de manifestare. Si de fiecare data simteam ca presiunea creste si stresul se acumuleaza si lucrurile devin din ce in ce mai dificile si pierd timp si si si .... panica. Uite asa, blocajul e gata. Pregatit sa-ti stea in cale cu hotarare si intarit de fiecare gand incoltit din bogata imaginatie de drame posibile si imposibile.

Ehehehe, fost, vazut, trait, si nu o data.

Doar ca, treptat vine intelepciunea (sper eu :)) de a nu te mai impotrivi si o iei catinel, si "cujeti":

Am obstacolul sau mai bine zis provocarea in fata. 

In loc sa ma iau la tranta cu el/ea sau sa imi imaginez diverse scenarii in care "nu pot" sa depasesc momentul, nu mai bine caut eu locul potrivit prin care pot sa trec paraul? 

Sau sa caut pietrele potrivite care sa ma sprijine la momentul potrivit in traversare? 

Sau, de ce nu, poate exista un pod, pe care pana acum poate nu l-am vazut pentru ca eram prea ocupata sa masor adancimea de la care sigur nu mai pot trece? 

Sau poate trebuie sa incep sa construiesc? 

Oricare ar fi din variantele astea, sigur nu poate fi nici pe departe scenariul cel mai pesimist pe care mi-l imaginez in cazul in care nu rezolv astazi, nu bifez acum, nu imi iese in urmatoarele minute sau ore.

Testat: cu cat te stradui mai mult, cu atat ideile/solutiile se incapataneaza sa nu vina. 

Asa ca relaxeaza-te, trage aer in piept, muta-ti gandul la altceva pentru a-ti schimba perspectiva si a castiga claritate, fa un lucru care iti place.

Si mai ales, ai incredere in tine si in contextele potrivite care iti vor da ocazia sa iti manifesti talentul! :)

Despre recunostinta

"Iti multumesc", "apreciez mult ce faci pentru mine", "sunt recunoscator/recunoscatoare pentru...", "ma bucur mult pentru ca am urmatoarele persoane/lucruri in viata mea", "contezi foarte mult pentru mine"....si multe alte expresii care ar putea exprima recunostinta, apar mai rar sau mai des in vocabularul nostru zilnic.

De multe ori insa, vorbele raman nerostite si isi gasesc un locsor bine ferecat in mintea noastra unde, se aseaza confortabil sa hiberneze....si primavara care sa le descatuseze parca nu mai vine. Explicatiile sunt multe si le gasim rapid pentru a nu impartasi si a nu exprima recunostiinta. Mult mai rapid decat de a spune "apreciez" cu voce tare. Pentru ca.....si iarasi gasim o explicatie.

E timpul sa te opresti si sa-ti faci lista. Si apoi sa o graiesti.

Sunt recunoscatoare pentru ca am ocazia sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa aud voci care imi raspund la mormaitul "buna dimineata" de dinainte de cafea, si pentru ca cineva invariabil imi spune: "du-te si fa-ti cafeaua.... apoi vorbim".

Sunt recunoscatoare pentru minunea care imi da lectii de viata surprinzatoare, pe care cateodata, mi-e si teama sa le recunosc, pentru ca par prea mari si importante pentru cati ani de intelepciune a strans. Surad de cate ori imi spune cat sunt de frumoasa, pentru ca inteleg ca suntem suflet langa suflet.

Sunt recunoscatoare pentru libertatea pe care o am de a face lucruri care imi plac, de a avea momente ale zilei in care sa gandesc, sa visez, sa stau, sa cred, sa citesc, sa vorbesc, sa ma zbat, sa ma zbucium, sa ma enervez, sa ma calmez, sa alerg, sa respir profund.

Sunt recunoscatoare pentru surprize, pentru emotii, pentru intrebari si raspunsuri, pentru rasete si pentru lacrimi, pentru ca stiu ca vin la mine cu un rost si eu doar trebuie sa le primesc si sa le traiesc si, cu ceva noroc, sa invat sa cresc prin ele.

Sunt recunoscatoare pentru prieteni care isi gasesc timp in toata nebunia alergaturii zilnice sa se opreasca sa ma intrebe ce fac.

Sunt recunoscatoare pentru vocea calda a mamei, pe care o simt ca se invioreaza ori de cate ori ma aude si pentru ca traieste cu mine, prin mine, in mine.

Sunt recunoscatoare pentru parintii care sunt inca acolo, asteptand o veste, un semn, o voce, un gand, o incurajare, o intrebare, o imbratisare si pentru ca isi gasesc in fiecare dintre ele, un motiv de bucurie.

Sunt recunoscatoare pentru ca simt caldura si frig, bucurie si durere, tristete si hotarire, incredere si indoiala.

Sunt recunoscatoare pentru ca pot vorbi, pot sa tac, pot sa cant sau sa dansez atunci cand vreau sau sa ma opresc atunci cand nu imi doresc sa fac nimic din toate astea.

Sunt recunoscatoare pentru lavanda care inca mai traieste in ghiveci si pentru trandafirii din gradina.

Sunt recunoscatoare pentru lucrurile inutile si pentru oameni pretiosi si buni, de care am avut si am parte in viata.

Sunt recunoscatoare pentru ca pot sa enumar atatea lucruri aici....si inca mai pot descoperi.

Incepe si tu lista ta de recunostinta, incet, cu rabdare si cu gandul ca nimic nu e prea marunt pentru a ajunge acolo! Adauga in fiecare zi un nou rand!

...dar mai ales, nu o lasa nerostita!

Critica sau feedback?

Indiferent daca te gandesti la viata profesionala sau cea personala, exprimarea opiniei fata de ce spune sau face o alta persoana poate fi considerata parte din rutina zilnica.

De cele mai multe ori in schimb reactiile se revarsa pur si simplu, in mod abrut, direct, agresiv, sarcastic, bland sau atat de subtil incat cel vizat nici macar nu intelege substratul observatiei primite. Gama modalitatilor de a acorda feedback este variata si reactiile starnite sunt si ele diverse, de foarte multe ori neintelese ("de ce nu pricepe?", "am fost foarte explicit", "ce nu este clar?", "nu este evident?!?", "de ce nu schimba nimic, chiar daca i-am spus de atatea ori?").

Nu suntem construiti la fel, nu intelegem lucrurile la fel de rapid, nu avem aceeasi capacitate de a citi pe cel din fata si de a ne adapta rapid la situatiile cu care ne confruntam zilnic. Ca atunci cand vrei sa plantezi un pui de stejar si nu intelegi de ce nu isi prinde radacinile pe o plaja insorita, asa este si cu oamenii: semintele din care ar putea inmuguri schimbarea la care te astepti trebuie sa gaseasca terenul potrivit, anotimpul in care sa dea cele mai bune roade, temperatura optima care sa-i asigure cresterea ..... si lista poate sa continue.  Ai rabdare/timp/resurse sa vezi daca toate conditiile sunt indeplinite?

Cand nu luam in calcul toate circumstantele si nici perspectiva celuilalt, riscul este ca ceea ce noi credeam a fi un feedback valoros sa fie primit ca o critica, intr-o maniera care poate bloca intelegerea si rezultatul sa fie contrar a ceea ce ne-am propus. Si apoi: "credeam ca asa e cel mai bine", "sunt realist", "nu sunt genul care sa cocoloseasca" etc.

Minunat, dar ce ai obtinut? Respingere, blocaj, confuzie, drame, nervi, reactii neasteptate. Ridici din umeri si zici: "nu este problema mea, celalalt are o problema". Unde e rezultatul bun pe care il doreai atunci cand ai pornit demersul?

Gandeste-te atunci o secunda in plus inainte de a judeca/taxa/sanctiona niste persoane care nu pot/vor sa se schimbe atunci cand consideri tu ca este cel mai potrivit si mai ales ca urmare a "feedback-ului direct" pe care l-ai oferit. Cat de bun esti in a-i dezvolta sau inspira pe cei din jurul tau se reflecta exact in rezultatele pe care le obtii, in sclipirea pe care reusesti sa o starnesti si sa o mentii la cei din jurul tau, in cate "nave" lansezi la apa si reusesc sa cucereasca alte tarmuri, fara tine alaturi :).

Fii inspirat! Bring light!