Cum sa treci de un interviu cu un recrutor....slab

Ma miram intr-o vreme de ce nu intelege multa lume rolul resurselor umane, ba mai mult, considera pe cei care lucreaza in domeniu, fie ei in departamente sau in firme de consultanta in HR, niste persoane ajunse acolo pentru ca nu si-au gasit de lucru prin alte parti.

Ei bine, nu ma mai mir! Nu ai cum sa fii credibil cand foarte multi reprezentanti ai domeniului (nu dau cifre, pentru ca, spre deosebire de altii, n-am facut un studiu fundamentat in care sa masor pe un esantion reprezentativ gradul de multumire sau nemultumire cu privire la relatia cu impricinatii - sic) habar nu au ce si cum trebuie sa faca sau nici macar nu-si inteleg profesia.

Sa luam cazul simplu al recrutarii.
Aparent pare simplu: recrutorul, fie el parte din compania angajatoare fie reprezentand o terta parte specializata in recrutare, ar trebui (teoretic):
- sa inteleaga nevoia (ce cauta?),
- sa-si fixeze tintele (unde sa caute?),
- sa stabileasca modalitatea/instrumentele prin care face selectia (cum?),
iar in final sa ofere cei mai potriviti candidati pentru ca beneficiarul sa aleaga cu usurinta.

Foarte frumos! Doar ca ne cam scrantim picioarele la "ce?" (nici macar nu se inteleg nevoia sau cerintele) sau la cum?. Cu alte cuvinte, ne imaginam un portret robot al candidatului ideal ce nu are nici o legatura cu ceea ce vrea sau are nevoie beneficiarul sau o dam in bara artistic la modul in care intelegem sa "selectam" (ce pretios si puternic suna!!!). Ei aici se intampla ca recrutorul (foooooarte experimentat) sa te ia la intrebari despre ce si cum ai facut, clasicele "ce vrei sa faci in urmatorii 5 ani", "da-mi un exemplu in care...." s.a.m.d.

Aici se poate rupe filmul pentru ambele parti:
- candidatul considera intrebarile nerelevante pentru interviu pentru ca stie (in mod clar) mai multe despre specificul postului si considera ca nu are niciun sens sa stea de vorba cu cineva pe care nu da doi bani, iar
- recrutorul nu primeste raspunsul exact pe care il asteapta si pe care l-a gasit intr-o carte sau pe internet (pentru ca, na, s-a documentat). Si, surpriza, recrutarea esueaza, pentru ca cele doua parti nu s-au inteles si nu si-au potrivit tiparele.

Si, pentru ca sunt de parere, ca daca nu esti in stare sa recunosti un om bun si sa te stradui sa-l atragi sa lucreze pentru tine, atunci iti meriti soarta si n-ai decat sa lucrezi cu toti mediocrii obedienti si liniari; comentez doar pentru candidat: daca stii ce vrei sa obtii si iti cunosti interesul nu te bloca in a demonstra (cu aroganta indreptatita cateodata sau poate nu...) cine e cel mai destept in toata treaba asta, ci adopta o strategie de tipul "vrajeste albina ca sa ajungi la miere", respectiv, arata cu rabdare cat de multe stii si ce poti face fara a suna a lectie data unui copil tembel.
Cine stie, se poate intampla, sa dai peste o vulpe batrana care intr-adins face pe proasta!

In rest, Doamne ajuta sa ne curatam de pretentii fara fond si ifose gratuite, sa dam jos gulerul scrobit si pantofii care ne strang (ca sa nu zic vorba cu batul...) si, ceva mai relaxat, sa intelegem ca se poate sa ai o abordare win-win si in situatii de felul asta.