Despre imaginatie si depasirea blocajelor

Ai avut momente in care stiai ca trebuie sau ceilalti se asteapta de la tine sa vii cu idei sau solutii care sa salveze situatia?

Ai avut momente in care ai simtit ca neuronii pur si simplu refuza sinapsele si scanteia genialitatii sau macar cea care sa demontreze o minima inteligenta, intarzie sa apara? 

Ai avut momente in care te-ai invartit in jurul tastaturii stiind ca ar fi bine sa incepi sa scrii, insa cuvintele potrivite te ocoleau cu obstinatie si refuzau sa se astearna pe foaia alba, prea alba....?

Dar momente in care luai la rand "to do" list-ul si gaseai un motiv perfect intemeiat pentru care sa nu te apuci de nici unul din lucrurile trecute acolo spre rezolvare?

Eu sigur da, am trecut prin astfel de faze. De mai multe ori. Si am cunoscut mai multe moduri de manifestare. Si de fiecare data simteam ca presiunea creste si stresul se acumuleaza si lucrurile devin din ce in ce mai dificile si pierd timp si si si .... panica. Uite asa, blocajul e gata. Pregatit sa-ti stea in cale cu hotarare si intarit de fiecare gand incoltit din bogata imaginatie de drame posibile si imposibile.

Ehehehe, fost, vazut, trait, si nu o data.

Doar ca, treptat vine intelepciunea (sper eu :)) de a nu te mai impotrivi si o iei catinel, si "cujeti":

Am obstacolul sau mai bine zis provocarea in fata. 

In loc sa ma iau la tranta cu el/ea sau sa imi imaginez diverse scenarii in care "nu pot" sa depasesc momentul, nu mai bine caut eu locul potrivit prin care pot sa trec paraul? 

Sau sa caut pietrele potrivite care sa ma sprijine la momentul potrivit in traversare? 

Sau, de ce nu, poate exista un pod, pe care pana acum poate nu l-am vazut pentru ca eram prea ocupata sa masor adancimea de la care sigur nu mai pot trece? 

Sau poate trebuie sa incep sa construiesc? 

Oricare ar fi din variantele astea, sigur nu poate fi nici pe departe scenariul cel mai pesimist pe care mi-l imaginez in cazul in care nu rezolv astazi, nu bifez acum, nu imi iese in urmatoarele minute sau ore.

Testat: cu cat te stradui mai mult, cu atat ideile/solutiile se incapataneaza sa nu vina. 

Asa ca relaxeaza-te, trage aer in piept, muta-ti gandul la altceva pentru a-ti schimba perspectiva si a castiga claritate, fa un lucru care iti place.

Si mai ales, ai incredere in tine si in contextele potrivite care iti vor da ocazia sa iti manifesti talentul! :)

Despre recunostinta

"Iti multumesc", "apreciez mult ce faci pentru mine", "sunt recunoscator/recunoscatoare pentru...", "ma bucur mult pentru ca am urmatoarele persoane/lucruri in viata mea", "contezi foarte mult pentru mine"....si multe alte expresii care ar putea exprima recunostinta, apar mai rar sau mai des in vocabularul nostru zilnic.

De multe ori insa, vorbele raman nerostite si isi gasesc un locsor bine ferecat in mintea noastra unde, se aseaza confortabil sa hiberneze....si primavara care sa le descatuseze parca nu mai vine. Explicatiile sunt multe si le gasim rapid pentru a nu impartasi si a nu exprima recunostiinta. Mult mai rapid decat de a spune "apreciez" cu voce tare. Pentru ca.....si iarasi gasim o explicatie.

E timpul sa te opresti si sa-ti faci lista. Si apoi sa o graiesti.

Sunt recunoscatoare pentru ca am ocazia sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa aud voci care imi raspund la mormaitul "buna dimineata" de dinainte de cafea, si pentru ca cineva invariabil imi spune: "du-te si fa-ti cafeaua.... apoi vorbim".

Sunt recunoscatoare pentru minunea care imi da lectii de viata surprinzatoare, pe care cateodata, mi-e si teama sa le recunosc, pentru ca par prea mari si importante pentru cati ani de intelepciune a strans. Surad de cate ori imi spune cat sunt de frumoasa, pentru ca inteleg ca suntem suflet langa suflet.

Sunt recunoscatoare pentru libertatea pe care o am de a face lucruri care imi plac, de a avea momente ale zilei in care sa gandesc, sa visez, sa stau, sa cred, sa citesc, sa vorbesc, sa ma zbat, sa ma zbucium, sa ma enervez, sa ma calmez, sa alerg, sa respir profund.

Sunt recunoscatoare pentru surprize, pentru emotii, pentru intrebari si raspunsuri, pentru rasete si pentru lacrimi, pentru ca stiu ca vin la mine cu un rost si eu doar trebuie sa le primesc si sa le traiesc si, cu ceva noroc, sa invat sa cresc prin ele.

Sunt recunoscatoare pentru prieteni care isi gasesc timp in toata nebunia alergaturii zilnice sa se opreasca sa ma intrebe ce fac.

Sunt recunoscatoare pentru vocea calda a mamei, pe care o simt ca se invioreaza ori de cate ori ma aude si pentru ca traieste cu mine, prin mine, in mine.

Sunt recunoscatoare pentru parintii care sunt inca acolo, asteptand o veste, un semn, o voce, un gand, o incurajare, o intrebare, o imbratisare si pentru ca isi gasesc in fiecare dintre ele, un motiv de bucurie.

Sunt recunoscatoare pentru ca simt caldura si frig, bucurie si durere, tristete si hotarire, incredere si indoiala.

Sunt recunoscatoare pentru ca pot vorbi, pot sa tac, pot sa cant sau sa dansez atunci cand vreau sau sa ma opresc atunci cand nu imi doresc sa fac nimic din toate astea.

Sunt recunoscatoare pentru lavanda care inca mai traieste in ghiveci si pentru trandafirii din gradina.

Sunt recunoscatoare pentru lucrurile inutile si pentru oameni pretiosi si buni, de care am avut si am parte in viata.

Sunt recunoscatoare pentru ca pot sa enumar atatea lucruri aici....si inca mai pot descoperi.

Incepe si tu lista ta de recunostinta, incet, cu rabdare si cu gandul ca nimic nu e prea marunt pentru a ajunge acolo! Adauga in fiecare zi un nou rand!

...dar mai ales, nu o lasa nerostita!

Critica sau feedback?

Indiferent daca te gandesti la viata profesionala sau cea personala, exprimarea opiniei fata de ce spune sau face o alta persoana poate fi considerata parte din rutina zilnica.

De cele mai multe ori in schimb reactiile se revarsa pur si simplu, in mod abrut, direct, agresiv, sarcastic, bland sau atat de subtil incat cel vizat nici macar nu intelege substratul observatiei primite. Gama modalitatilor de a acorda feedback este variata si reactiile starnite sunt si ele diverse, de foarte multe ori neintelese ("de ce nu pricepe?", "am fost foarte explicit", "ce nu este clar?", "nu este evident?!?", "de ce nu schimba nimic, chiar daca i-am spus de atatea ori?").

Nu suntem construiti la fel, nu intelegem lucrurile la fel de rapid, nu avem aceeasi capacitate de a citi pe cel din fata si de a ne adapta rapid la situatiile cu care ne confruntam zilnic. Ca atunci cand vrei sa plantezi un pui de stejar si nu intelegi de ce nu isi prinde radacinile pe o plaja insorita, asa este si cu oamenii: semintele din care ar putea inmuguri schimbarea la care te astepti trebuie sa gaseasca terenul potrivit, anotimpul in care sa dea cele mai bune roade, temperatura optima care sa-i asigure cresterea ..... si lista poate sa continue.  Ai rabdare/timp/resurse sa vezi daca toate conditiile sunt indeplinite?

Cand nu luam in calcul toate circumstantele si nici perspectiva celuilalt, riscul este ca ceea ce noi credeam a fi un feedback valoros sa fie primit ca o critica, intr-o maniera care poate bloca intelegerea si rezultatul sa fie contrar a ceea ce ne-am propus. Si apoi: "credeam ca asa e cel mai bine", "sunt realist", "nu sunt genul care sa cocoloseasca" etc.

Minunat, dar ce ai obtinut? Respingere, blocaj, confuzie, drame, nervi, reactii neasteptate. Ridici din umeri si zici: "nu este problema mea, celalalt are o problema". Unde e rezultatul bun pe care il doreai atunci cand ai pornit demersul?

Gandeste-te atunci o secunda in plus inainte de a judeca/taxa/sanctiona niste persoane care nu pot/vor sa se schimbe atunci cand consideri tu ca este cel mai potrivit si mai ales ca urmare a "feedback-ului direct" pe care l-ai oferit. Cat de bun esti in a-i dezvolta sau inspira pe cei din jurul tau se reflecta exact in rezultatele pe care le obtii, in sclipirea pe care reusesti sa o starnesti si sa o mentii la cei din jurul tau, in cate "nave" lansezi la apa si reusesc sa cucereasca alte tarmuri, fara tine alaturi :).

Fii inspirat! Bring light!

Curajul de a spune si de a face

Ai o multime de lucruri de spus, dar ideile parca nu au suficienta forta pentru a depasi cenzura proprie si a se face auzite.

De cele mai multe ori, verbalizarea este grea, nu stii daca este momentul potrivit, cum sa spui lucrurile pe care ti-ai dori sa le transmiti, cum sa cresti impactul celor spuse de tine, ti se pare ca nu este suficient de valoros. Si eziti, si astepti momentul/momentele potrivite si..... ratezi oportunitatea.

Am intalnit oameni exceptionali dar timizi, oameni care prefera sa-si pastreze ideile bune pentru ei, pentru ca nu au curajul de a le expune sau sunt prea critici si isi cenzureaza foarte mult creativitatea si  validitatea propriei opinii.

Depasirea acestor blocaje poate dezvalui abilitati pe care nu le-ai banuit si te poate ajuta sa "infloresti". Unde erai ascuns/a pana acum? Lasa la o parte justificarile de tipul: "am incercat, dar nimeni nu ma baga in seama", "asa am fost educat/a sa nu ies prea mult in evidenta", "ma blocheaza stilul in care se desfasoara discutiile", "daca nu simt ca sunt sustinut, renunt si imi spun ca nu se merita". Totul se intampla de cele mai multe ori in mintea noastra, asa ca fa-ti curajul de a spune.

Poti participa la antrenamentul de a spune lucrurile potrivite in cele mai bune momente in fiecare zi, dar cum?

Incepe prin a exersa intr-un mediu pe care il consideri sigur: vorbeste cu oameni apropiati in care ai incredere, povesteste, cere feedback, spune-le dinainte ca esti inca in faza de "antrenament".

Formuleaza-ti dinainte ideile in mai multe moduri, gandindu-te intotdeauna la cine trebuie sa ajunga mesajul - suntem diferiti si ne impresioneaza sau ating lucruri diferite.

Observa ce stil prefera, ce ton, ce abordare are in comunicare persoana/persoanele cu care vorbesti - impactul creste daca "vorbesti pe limba fiecaruia", fii natural si autentic!

Incearca sa descoperi care este contextul cel mai potrivit in care sa iti "vinzi" ideile si foloseste-te de momentul in care celalalt este in dispozitie de a asculta - daca esti pe fuga, te gandesti sau te preocupa altceva, daca esti intrerupt sau ai parte de o prezentare prea complicata, nici tu nu vei avea disponibilitatea de a asculta.

Indrazneste sa faci primul pas, si apoi urmatorul si urmatorul.... Exploreaza!
Persevereaza si vei descoperi lucruri, contexte, situatii in care nici macar nu iti imaginai ca vei face fata, tu, cel/cea de ieri.

Te vei (re)descoperi!

Tablou complet de performanta - 360 Feedback

Cum ma vad si ce cred despre mine oamenii cu care lucrez? Cum sunt apreciate performantele mele manageriale? Care sunt punctele tari pe care managerul meu le vede la mine? Cum ma percep subordonatii?

Ca manager, este foarte probabil sa iti fi pus aceste intrebari si sa iti doresti sa afli raspunsul cat mai sincer. In acest rol, perceptia celorlalti, desi o poti cataloga intr-o prima faza ca fiind subiectiva si poti refuza sa o iei in calcul, este foarte importanta. Daca alte tipuri de joburi permit interactiune minima cu cei din jur, performanta ta manageriala este direct influentata de modul in care lucrezi si interactionezi cu oamenii.

Un exercitiu de tipul 360 Feedback poate oferi contextul pentru ca oamenii sa isi exprime nestingherit punctul de vedere, iti ofera posibilitatea de a compara perceptiile celorlalti in functie si de postura pe care o au in raport cu tine (manager, subordonat, coleg sau colaborator) cu propria perspectiva asupra eficacitatii tale manageriale.

Vine intrebarea "Dar de ce as lua eu in calcul parerile celorlalti? Stiu foarte bine ce fac si cat de bun sunt!!!".
Feedback-ul iti poate arata ca oricat de bine crezi ca te cunosti, alti oameni te pot percepe diferit, ceea ce poate sa insemne ca, indiferent de buna intentie cu care faci niste lucruri, rezultatul poate fi diferit si reactiile altele decat cele asteptate.

Astfel, evaluarea 360 Feedback iti poate dezvalui sau semnala:
- puncte tari de care nu erai constient si pe care tu nu le vezi la nivelul la care le percep ceilalti. Bucura-te si valorizeaza-le!
- zone de dezvoltare ale anumitor competente pe care le vedeai la un nivel superior fata de cum le percep ceilalti. Identifica de unde vine diferenta si actioneaza asupra lor!

Deasemenea iti poate confirma care sunt competentele in care perspectiva celorlalti coincide cu propria perceptie. Reflecteaza asupra modului in care actionezi in manifestarea respectivelor comportamente, pentru ca se pare ca reactia starnita este conform cu ceea ce iti doresti si tu sa obtii.

Rezultatele 360 Feedback nu impun schimbari ci doar semnaleaza o situatie de fapt. Decizia privind posibilele schimbari iti apartine in intregime, iar actiunile de dezvoltare pe care esti dispus sa le faci pentru a-ti creste performantele le poti planifica si controla tu. Feedback-ul poate constitui o confirmare a propriei performante si eficacitati si un punct de plecare pentru dezvoltarea ta viitoare.

Instrumentul Aqua 360FeedbackSystem este aplicat online si se preteaza mai multor categorii de posturi (manageriale/non-manageriale). Este confidential, rapid si usor de aplicat. Poate constitui baza planurilor de dezvoltare sau a planurilor de cariera.

Calatoria schimbarii

De cand lucrez cu oameni si pentru oameni, tot aud despre rezistenta la schimbare.
Pentru ca imi place sa am o baza documentata atunci cand vorbesc despre ceva (gen cercetatorii britanici...), am tot cautat articole si testat teorii mai mult sau mai putin inspirationale.
Foarte bine pregatit, blindat de cunostiinte si cu statisticile la zi, zici: Gata, la atac!

Inainte de primul pas: esti suficient de motivat sa faci schimbarea? Daca nu, ei bine, iti va lua ceva timp sa-ti faci curaj, sa-ti pregatesti "muschii imaginari", incepi de luni clar, ca altfel nu iti va merge bine....si tot asa. Si daca tot prelungesti pregatirea si amani, nu mai bine, gasesti argumente sau contra-argumente ca de fapt nu este chiar schimbarea de care ai nevoie, parca unde esti acum e mai bine, acolo unde ti-ai propune sa ajungi te asteapta toate scenariile negre pe care ti le poti imagina si, cea mai des intalnita scuza: ceilalti iti stau in cale, nu te lasa etc.
Constatare: nu esti niciodata suficient de pregatit , asa ca mai bine ia-ti inima in dinti si fa!

Primul pas: trebuie sa fie o actiune, doar atat. Ceva ce ai constat ca te poate conduce pe drumul asta, al schimbarii: iti faci CV-ul si-l trimiti daca vrei sa-ti schimbi jobul, alergi mai mult decat ai facut-o pana acum chiar daca te doare, taci si respiri adanc atunci cand iti vine sa strigi si reformulezi in minte cu calm ceea ce vroiai sa spui, pui mana pe telefon sa suni chiar daca nu ai chef sa vorbesti in cazul in care vrei sa-ti imbogatesti viata sociala, te apuci sa scrii articole, chiar daca nu ai chef si nu crezi ca este un subiect interesant :) etc. Gata, ai pornit!
Constatare: satisfactia pe care o simti este mare. Deci bucura-te, felicita-te, amplifica sentimentul si ia-ti energia pentru viitor!
Ehehe, si acum vin cei multi pasi de dupa....Greu cu asta, pentru ca cere perseverenta, consecventa si...ai ghicit : timp! "Pai sunt super aglomerat, normal ca nu am timp", zici horatat si iarasi gasesti motive pentru care fie sa amani, fie sa renunti.

Urmatorii pasi: repeta, exerseaza, treci la urmatorul pas logic, pleaca de la locul unde ai ajuns si adauga ceva peste: inca un pas, inca o actiune.
Constatare: da, poate fi greu...de fapt cu siguranta e greu. Invata-te sa vezi beneficiile, fii recunoscator tie pentru ce realizezi, chiar daca pe moment vezi doar un pas mic, continua, reia, ai rabdare!

Nu astepta doar rezultatul final pentru ca este foarte posibil sa nu apara imediat sau oricum nu asa cum ti l-ai imaginat tu, asa ca bucura-te din plin si de calatorie! O vei aprecia :)

Bucuria noilor inceputuri

Primavara se stie ca ne apuca dorul de duca, nevoia de a face schimbari sau curatenie la modul propriu sau figurat.

Fiecare isi gaseste propria directie sau propria motivatie pentru a face schimbari mai mari sau mai mici in viata. Important ar fi ca aceste schimbari sa le facem cu cat mai mult curaj.

Intotdeauna emotia inceputului de proiect, de nou capitol in viata este privita cu o usoara strangere de inima si cu oarece neincredere. Asta este normal, dar poate deveni si o piedica atunci cand initiezi schimbarea.

Am observat in timp modalitati diferite prin care oamenii aleg sa faca schimbari in viata lor: fie fac mici modificari total nesemnificative dar se bucura de parca ar fi niste schimbari majore, fie isi fac foarte multe planuri si variante alternative pe care le cantaresc atat de mult incat rateaza oportunitatile, fie se arunca curajosi cu capul inainte.

Nu pot sa spun ca nu-i admiri pe cei care risca: ma bucura curajul lor de a infrunta necunoscutul si acea inconstienta in a-si urma visul, indiferent de obstacole.

Fara a fi lipsiti de realism, constat ca cei curajosi, cei care cred cu toata fiinta lor in vis/reusita, si cel mai important, cei care si fac ceva concret in sensul atingerii obiectivului pe care si-l fixeaza, aceia sunt cei care obtin rezultate si sunt, pana la urma, fericiti si impliniti.

Asa ca, indrazneste si fa primul pas!
Urmatorii vor veni in mod natural.

A fi sau a nu fi in retelele de socializare

In 2009, potrivit unui studiu realizat de catre American Management Association si ePolicy Institute, 27% dintre companii (din State...) au politici privind continutul postarilor pe care angajatii lor le au pe blogul/pagina personal(a). Ba mai mult, 2% dintre firme au concediat deja angajati datorita continutului paginilor lor personale de pe retelele de socializare (revista Smart Money, publicatie editata de Wall Street Journal, da in numarul din mai, un astfel de exemplu al unui angajat concediat datorita unor poze postate pe pagina personala in urma cu 4 ani!!!!).

Atunci de ce ma mai mir, ca, incet-incet, preluand know-how-ul american, si managerii nostri romani, pentru a fi in trend, fac politici delegate departamentelor de resurse umane, potrivit carora, orice nou angajat trebuie sa aiba la dosarul de candidatura si profilul psihologic asa cum reiese el din paginile personale de pe linkedin, facebook, hi5, twitter, sau provenind din mai stiu eu ce retea de socializare.

Minunat! Suntem la curent cu ultimele noutati!

Problema nu ar fi asta, dar ce se ia in calcul: prezenta sau absenta din retea (daca nu am pagina personala nu sunt eligibil pentru anumite categorii de posturi?), aspectul paginii (ii intereseaza pe angajatori abilitatile de comunicare online, capacitatea de a crea/vinde un brand personal?), continutului paginii personale (e urmarita decenta sau lipsa acesteia, orientarea politica, pasiunile? si daca da, care sunt limitele acceptabile si cine le hotaraste??).

Imi recunosc neputinta de a integra informatii care de multe ori sunt extrem de limitate (vezi twitter) si poate furnizate in mod voit intr-un mod denaturat sau exagerat, ca cerinte obligatorii de admitere/acceptare intr-o organizatie.

Mai e viata personala, personala? Probabil ca nu, atata vreme cat iti iei in calcul expunerea extraordinara pe care o ai in astfel de retele si iti asumi riscurile cu care vine la pachet.

Viitorul tarii pe strazile din Bucuresti

Am avut parte in dupa-amiaza asta de o lectie. Inca una. De data aceasta de la 2 pusti, unul mai indraznet de vreo maxim 9 ani, celalalt, in jur de 7 ani, agatat de mana bunicii.

Primul s-a apropiat curajos de mine, muncind intre degete 2 reviste botite de la Avon: "Buna ziua! Nu doriti sa cumparati o revista? E doar 5 lei, pret special!"

"Multumesc, zic zambind, dar nu prea am ce sa fac cu ele...." - baiatul meu mustacea, urmarindu-ma sa vada ce fac.

Pustiul nu renunta, si, face evantai revistele, schimbandu-si brusc directia si urmarindu-ma la o distanta de siguranta de 1,5 m, cu bunica in spate, trasa temerar de pustiul 2: "sunt foarte interesante, si daca le luati pe amandoua, sunt doar 10 lei"

"Pai nu sunt la fel? incerc eu o obiectie...."

"Nu, sunt diferite, uitati!" prinde curaj pustiul 1.

"Au si postere daca vreti", striga plin de speranta si pustiul 2.

Imi ia ceva timp sa ma reculeg, incerc sa-mi amintesc ce postere sunt in revistele de cosmetice (ceva totusi nu se leaga..), rad incurcata si cu parere de rau ma intorc spre ei, le mai multumesc inca o data si incerc sa gasesc o explicatie firava si total lipsita de inspiratie "nu prea am ce sa fac cu ele...."

N-am mai avut curajul sa le urmaresc reactia, mi-a fost rusine de refuzul meu si de faptul ca nu am incurajat spiritul antreprenorial al tinerei generatii si am mers mai departe.

Incantat, baiatul meu mustaceste in continuare....."o sa-i povestim lu' tati!..."

P.S. Cu ocazia repovestirii, imi dau seama ca am pierdut din vedere o ultima oferta de nerefuzat venita de la pustiul 2: "Daca le luati pe amandoua, primiti si cirese!" Ups, negociere ratata. "Ai fi cumparat mami daca iti dadea si cirese?" Zau ca nu mai stiu nici eu.....

Descult in ... HR

Se spune in general ca a lucra in resurse umane e simplu: nu proiectezi nave spatiale, nu cauti remedii pentru epidemii, nu filozofezi pe tema trancendentalitatii. Cu siguranta e mai simplu decat alte lucruri, nu am contrazis pe nimeni niciodata, ba mai mult i-am si incurajat pe multi sa vada cum este, pentru ca iti trebuie in principal bun simt sau "common sense", restul putandu-se invata.

Doar ca ma simt, in mod periodic, "omul ploii" batut de vant in resurse umane. Defilez gratios, sustinand pasionata beneficiile pe care le poate obtine in plus o organizatie care isi motiveaza oamenii sai cei mai buni, care isi invata angajatii de nivel mediu si ii ghideaza sa se dezvolte, care isi respecta angajatii de care se dispenseaza la un moment dat datorita unei conjuncturi economice nefavorabile.

Constat insa, ca desi foarte multa lume declarativ este de acord cu importanta oamenilor in angrenajul oricarui business, cand vine vorba de fapte, raman cateva flori stinghere sa anunte primavara ce va sa vina iar ceea ce conteaza este ce declari, respectiv IMAGINEA si nu ceea ce faci in curtea proprie. Am vazut-o in mai multe afaceri, la mai multi top manageri si ajunsesem sa cred ca asta este reteta de reusita, cel putin in spatiul nostru de business balcanic.

Incerc sa nu cad in capcana siropoasa a celor ultrasensibili de a proslavi grija fata de oameni, pana la urma suntem toti mici instrumente in atingerea scopului absolut: BANII. In schimb nu pot sa nu remarc lipsa de totala viziune a mai marilor, panica exagerata, amplificata si de lipsa de competenta manageriala care blocheaza tot fara discernamant, haosul de organizare ce scoate la iveala "boli" grave ale organizatiei, ignorarea unor reguli de conduita si de comunicare care nu mai tin de pregatirea profesionala ci efectiv de ce te-a invatat mama acasa, totul desfasurandu-se dupa principiul "dupa mine potopul" sau "eu as face, dar altii nu ma lasa".

Si pentru ca mi-am propus sa nu mai fiu negativista si sa incep sa cred ca mai exista etica in afaceri, ca mai poti face lucruri de calitate la nivel micro cu efecte la nivel macro, ca oamenii valorosi inca nu au plecat din tara noastra, ajutata fiind si de niste oameni pozitivi care iti dau elegant lectii gratuite (chiar daca sunt manageri cu adevarat importanti si timpul e ceva intr-adevar valoros pentru ei...), ma inarmez cu rabdare, afisez zambetul de business, pastrez in suflet picioarele desculte ca sa simt cu adevarat firul ierbii sub picioare si merg mai departe...

Si zic ... "Romania etica (ar putea) incepe cu mine!"

Despre cum sa scrii o scrisoare de intentie

Scopul unei scrisori de intentie /cover letter poate fi:

• sa faciliteze intr-un mod profesionist introducerea CV-ului
• sa prezinte unui potential angajator calitatile tale si eventuale recomandari
• sa genereze interesul angajatorului de a te intalni

Inainte de a porni temerar in redactarea scrisorii de intentie, trebuie sa gandesti lucrurile din perspectiva angajatorului:

• cum iti va citi acesta scrisoarea?
• care sunt factorii cheie pe care ii va cauta in scrisoare?
• care sunt factorii care vor atrage atentia angajatorului si il vor determina sa te cheme la un interviu?

Din acest punct de vedere, scrisoarea ta de intentie trebuie gandita asemeni unui proces de vanzare: tu esti produsului/serviciul iar "vanzarea" trebuie sa se faca tinand cont de nevoia cumparatorului. Iar asa cum CV-ul spune multe despre tine si scrisoarea de intentie poate determina o viitoare angajare in mod decisiv: o scrisoare bine gandita, structurata, bine scrisa, care iti pune in valoare calitatile si realizarile, care atrage atentia si mai este si concisa transmite despre tine: bine organizat, gandire strategica, orientare catre rezultate, focusat, atent la detalii.

Exista multe carti despre cum sa scrii o scrisoare de intentie (cateva ti le recomand mai jos), ce sfaturi pot sa-ti dau din perspectiva cuiva care a citit multe astfel de scrisori este sa:

• cercetezi inainte compania la care aplici, asa incat sa se regaseasca in scrisoarea ta valorile acesteia si sa reiasa faptul ca o cunosti cat de cat
• tine cont de regulile clasice de scriere (3 paragrafe: eu, tu, noi), dar adu ceva care sa te reprezinte iesind din tipare - vinde-ti calitatile!
• redacteaza un paragraf de inceput care sa straneasca interesul (multi recrutori nu depasesc primul paragraf)
• verifici la final scrisoarea (eventualele greseli de exprimare, scriere, aliniere, lipsa unor date obligatorii intr-o scrisoare, lipsa unei structuri sau a logicii, o agresivitate excesiva sau sabloane de exprimare iti asigura un loc bine-meritat la cosul de gunoi!)

Resurse: "The perfect cover letter", 3rd ed - Richard H. Beatty; "Perfect phrases for cover letters" - Michael Betrus; "Resumes for the 50+ job hunters, with sample cover letters" - VGM Career Books; "Cover letter magic, 4th ed - Trade secrets of prefessional resume writers" - Wendy S. Enelow, Lousie M. Kursmark

Un fel de scuza!!!

Recunosc, am facut o pauza lunga...

Nu pentru ca nu mai aveam lucruri de povestit, ci pentru ca am fost mult prea pornita, dezamagita de lucrurile care se intampla in jurul meu si m-am gandit ca nu vreau sa transform paginele astea intr-un manifest vehement, pentru ca nu ar mai fi fost nicio urma de leisure sau pleasure...

Sincer nu prea am mai putut sa fac haz de necaz si sa ironizez prostia, care cu aroganta, este afisata ca adevar absolut.

Totusi, se pare ca tocmai delasarea noastra de a ne razvrati, de a arata neregulile, de a grai, incurajeaza impamantenirea unor proaste obiceiuri sau proaste reguli.

Asa ca, plini de voiosie, pe alea tarii meleaguri, inarmati cu rabdare, pornim din nou la drum. Poate, poate mai salvam ceva !?!?.....

Despre prietenie si prieteni

De multa vreme vroiam sa scriu despre prietenie, dar n-am avut vorbe...Ca atunci cand simti, dar din diverse motive, nu poti sa spui cu voce tare pentru ca ti se pare ca ar suna prea banal, sau prea dur, sau prea ciudat. Si atunci vorbele raman acolo in suflet si fie putrezesc si te otravesc incet, fie germineaza si prind viata si gata, esti eliberat. Este posibil sa nu fie chiar momentul verbalizarii, dar si-au cerut dreptul la eliberare si n-am avut incotro.

Si pentru ca eu eminamente simt, aproape pana la limita totalei lipse de ratiune (ca sa nu spun lipsa de inteligenta, sau mai simplu prostie), nu putea sa fie altfel in cazul prieteniei. Asa ajunge sa doara atat de rau dezamagirea in cazul prietenilor, ca atunci cand se rupe si dispare o mare iubire. Eu cred cu tarie ca trebuie sa-ti iubesti sincer si foarte mult prietenii ca sa poti oferi tot ceea ce poate naste o astfel de legatura, care in cazul multora, se creaza in ani si nu zile sau luni.

Prietenia are de trecut teste negandite in mod voit, o pui la incercare, o chinui si o dezmierzi, o alinti si vezi daca si cat rezista. Desi poate sa para un joc grotesc, sunt incercari, pe care din pacate multe prietenii nu le trec. Si am regretul unor prietenii rupte deodata sau instrainate, fara prea multe explicatii, cuvinte, pentru ca vorbele au ramas acolo, inchise si n-au dat rod. Din orgoliu, prostie sau poate prea putine sentimente...

Prietenii iti umplu viata si nu pot fi inlocuiti asa usor, mai ales cand sunt langa tine de ani ...10 – 20 – si mai mult.....Cand ai o mare bucurie sau una marunta, simti ca trebuie sa-i ai alaturi si ii strangi tare in suflet si ii storci egoist, si te umpli de linistea acelor zile pentru a uda cu bucuria lor momentele mai putin placute sau chiar dureroase. Sa dai fara gandul de primi ceva inapoi, sa gandesti momente speciale si sa oferi bucuria unor lucruri marunte, ale tale special pentru prietenii tai si mai ales sa stii sa primesti si sa apreciezi ce primesti, cred ca asta conteaza si definesc o prietenie adevarata.

Cand ai ajuns sa fii o carte deschisa pentru anumiti oameni sau poti tu citi pe altii la fel de bine, cand lasi mastile de teatru deoparte fara sa-ti fie teama ca vei fi judecat sau vulnerabil, cand vorbele ies fara sa te chinuie si fara sa raneasca pe ceilalti, cand apropierea celor din jur iti face bine, indiferent de starea in care esti, cand rasul e impartasit complet si plansul e in egala masura al celuilalt asa cum este al tau, inseamna ca ai gasit sau regasit prietenii ce-ti vor fi pe viata aproape. Si asta e bogatia cea mai de pret pe care o vei strange intreaga viata.

Cursuri de limbi straine online

Am descoperit saptamana trecuta un site de cursuri de limbi straine online care mi se pare foarte accesibil, prietenos si usor de urmat in pauze, mai ales daca ai un program incarcat (conditia e sa ai casti :)).

Pana la un anumit nivel, cursurile sunt gratuite si poti oricand sa te corectezi si sa conversezi cu alti vorbitori (nativi sau nu) pentru a-ti imbunatati pronuntia si a acumula vocabular. Poti fi chiar profesor/tutor pentru alti incepatori, la limbile pe care le cunosti foarte bine.

Sper ca asa macar sa avansez cu limba germana, nu de alta dar nu mai fac fata copilului care zice la toata lumea ca "mami stie engleza si alte limbi; nu stie germana".

Daca va intereseaza: http://www.livemocha.com/. Astept comentarii si alte sugestii ;)

La 5 ani si un pic la Universitate?!?

Copilul meu nu este sigur un geniu, dar am senzatia ca oricum ne intrece cu mult pe noi, "babacii", asa cum eram la varsta lui.

Sau poate mi se pare mie, subiectiva fiind datorita gradului de rudenie....

Dupa o saptamana petrecuta impreuna pe motiv de forta majora (in care am si stat cu burta pe carte...), constat ca e fooooooarte greu la gradinita; asa ca rasuflu usurata ca l-au preluat cei pregatiti pentru asta. In orice caz, acum stiu mult mai multe despre predarea limbilor straine la prescolari, alfabet, fise de lucru si programa de la grupa pregatitoare.

Am ajuns aici, datorita unei plimbari de week end prin Iasi in conditii innourate si friguroase.

Bilantul insa pare pozitiv:
- plimbare prin Copou si fanfara militara - placut

- Universitate - sala pasilor pierduti si aula ("as vrea si eu sa merg la Facultatea asta")- dragut

- ceai cu origami si studiu individual al operei lui Michelangelo - placut

- noile specii de dinozauri - grozav

- Mitropolie - no comment

- plimbare cu tramvaiul - suuuuuper.

Vrei la Paris?

Greu ne mai dezmortim cand vine frigul!!!

E valabil pentru mine, dar uite m-a dezmortit ceva de dimineata, cand un prieten bun ma intreba (....evident nu direct ci printr-un link catre blogul lui - uff unde am ajuns cu modernizarea) daca vreau la Paris?
Normal ca vreau!!!! Oricand, in orice anotimp, mai ales cand nu e plin sezon turistic.

Deschid deci link-ul cu pricina si trecand peste informatiile despre concurs (trebuia sa fie si o conditionare la mijloc - daca va intereseaza vedeti aici), citesc si mi se aprind beculetele, ce-i drept mai greu asa de luni, si cam la a doua incercare: un site banipepost.com care iti da posibilitatea sa te inscrii si sa participi la tot felul de concursuri. Nu trebuie decat sa faci ce ar trebui sa faca orice blogger harnic si care se respecta: sa scrie!!!

Luati de vedeti si poate va platiti macar abonamentul de Internet sau.... poate vedeti Parisul! Sau lasati, mai bine ma duc eu aici :)

I remembered Leonard Cohen

Noroc cu afisele vazute pe fuga pe stalpii din oras ca sa-mi mai aduca aminte de muzica pitita cumintica prin folderele din calculator.

Uite asa am dezgropat cu grija si am ascultat azi toata ziua Leonard Cohen. Mint, de fapt a fost mult mai putin, iar jumatate dintre melodii nici nu le-am ascultat "pen'ca" zuza mea tot avea ceva de povestit mai important decat orice...

Oricum a fost foarte bine ... in my secret life, ca si asa nu ajung niciodata la concerte.

P.S. As fi vrut sa si pun o piesa, dar nu ma lasa tehnica, ca nervii m-au lasat demult

Cum sa treci de un interviu cu un recrutor....slab

Ma miram intr-o vreme de ce nu intelege multa lume rolul resurselor umane, ba mai mult, considera pe cei care lucreaza in domeniu, fie ei in departamente sau in firme de consultanta in HR, niste persoane ajunse acolo pentru ca nu si-au gasit de lucru prin alte parti.

Ei bine, nu ma mai mir! Nu ai cum sa fii credibil cand foarte multi reprezentanti ai domeniului (nu dau cifre, pentru ca, spre deosebire de altii, n-am facut un studiu fundamentat in care sa masor pe un esantion reprezentativ gradul de multumire sau nemultumire cu privire la relatia cu impricinatii - sic) habar nu au ce si cum trebuie sa faca sau nici macar nu-si inteleg profesia.

Sa luam cazul simplu al recrutarii.
Aparent pare simplu: recrutorul, fie el parte din compania angajatoare fie reprezentand o terta parte specializata in recrutare, ar trebui (teoretic):
- sa inteleaga nevoia (ce cauta?),
- sa-si fixeze tintele (unde sa caute?),
- sa stabileasca modalitatea/instrumentele prin care face selectia (cum?),
iar in final sa ofere cei mai potriviti candidati pentru ca beneficiarul sa aleaga cu usurinta.

Foarte frumos! Doar ca ne cam scrantim picioarele la "ce?" (nici macar nu se inteleg nevoia sau cerintele) sau la cum?. Cu alte cuvinte, ne imaginam un portret robot al candidatului ideal ce nu are nici o legatura cu ceea ce vrea sau are nevoie beneficiarul sau o dam in bara artistic la modul in care intelegem sa "selectam" (ce pretios si puternic suna!!!). Ei aici se intampla ca recrutorul (foooooarte experimentat) sa te ia la intrebari despre ce si cum ai facut, clasicele "ce vrei sa faci in urmatorii 5 ani", "da-mi un exemplu in care...." s.a.m.d.

Aici se poate rupe filmul pentru ambele parti:
- candidatul considera intrebarile nerelevante pentru interviu pentru ca stie (in mod clar) mai multe despre specificul postului si considera ca nu are niciun sens sa stea de vorba cu cineva pe care nu da doi bani, iar
- recrutorul nu primeste raspunsul exact pe care il asteapta si pe care l-a gasit intr-o carte sau pe internet (pentru ca, na, s-a documentat). Si, surpriza, recrutarea esueaza, pentru ca cele doua parti nu s-au inteles si nu si-au potrivit tiparele.

Si, pentru ca sunt de parere, ca daca nu esti in stare sa recunosti un om bun si sa te stradui sa-l atragi sa lucreze pentru tine, atunci iti meriti soarta si n-ai decat sa lucrezi cu toti mediocrii obedienti si liniari; comentez doar pentru candidat: daca stii ce vrei sa obtii si iti cunosti interesul nu te bloca in a demonstra (cu aroganta indreptatita cateodata sau poate nu...) cine e cel mai destept in toata treaba asta, ci adopta o strategie de tipul "vrajeste albina ca sa ajungi la miere", respectiv, arata cu rabdare cat de multe stii si ce poti face fara a suna a lectie data unui copil tembel.
Cine stie, se poate intampla, sa dai peste o vulpe batrana care intr-adins face pe proasta!

In rest, Doamne ajuta sa ne curatam de pretentii fara fond si ifose gratuite, sa dam jos gulerul scrobit si pantofii care ne strang (ca sa nu zic vorba cu batul...) si, ceva mai relaxat, sa intelegem ca se poate sa ai o abordare win-win si in situatii de felul asta.

S-a terminat vacanta...

Gata, asta a fost vara si vacanta!

Dimineata m-a lovit mohoreala de afara, aducandu-mi brusc aminte ca maine e 1 septembrie si vine...toamna, incepem gradinita, program, treburi si alte muraturi.

Greu m-am apropiat de pagina asta si timid incerc sa reinnod ceva. Fara explicatii si alte comentarii, chiar daca am fost trasa de urechi ca nu mai scriu de peste 2 luni. Uite n-am simtit chemarea (sic). Scuzati, dar si acum ma gandesc ca nu citeste nimeni aberatiile pe care le mai scot din cand in cand, asa ca am pus pauza.

Numai ca dimineata am inceput sa citesc chestii, si mi-am dat seama ca am si eu ceva de povestit. (poate din ce-am citit, poate de pe unde am calatorit, poate din ce-am simtit...)

Uite ca acum ma concentrez (cu jumatatea de ochi cu care mai vad tastatura), oftez si zic "La treaba, Agripino!" Reincepem!!!

Den Brysomme Mannen (Turbulentul)

Genial film!

As vrea sa-l comentez , dar mi-e teama ca nu voi reusi sa redau exact mesajul.

Oricum, e un film care te pune pe ganduri, te ingrozeste initial si apoi te face sa te scuturi ca si cand ai visat urat.

Cel putin cei care pot sa recunoasca in el falsa (perfecta) lume in care traim, fara sentimente, frumos si lucrurile care te pot bucura cu adevarat in viata, vor vedea franturi din spectacolul consumerist din jurul nostru. Sper doar sa avem curajul de a incerca sa evadam pana nu va fi prea tarziu.

Gasiti aici detaliile despre film.