Mostra de interviu!?!?

Se da un recrutor, un candidat si un interviu.

Scopul celui dintai: sa gaseasca omul potrivit pentru postul oferit de clientul sau (in traducere, sa verifice, cat de obiectiv posibil, indeplinirea unor criterii legate de pilda de experienta in lucrul pe un anumit tip de proiecte, experienta in conducerea unor echipe etc) . Scopul celui de-al doilea: sa gaseasca un loc de munca in care sa castige bine, sa cunoasca ce are de facut si eventual sa si promoveze (nu se aplica in toate cazurile).

Ca sa-si atinga obiectivele, fiecare trebuie sa obtina anumite informatii, asa ca are loc o discutie, numita interviu, in care se face schimb de informatii.

"Povestiti-mi, va rog, pe scurt despre tipurile de proiecte la care ati lucrat"

"Aaaa, pai nu pot, ca e confidential"

"Nu-mi spuneti numele clientului, as vrea sa-mi dau seama insa despre amploarea proiectului, marimea echipei, rolul dvs. in echipa si cum s-a finalizat. Sa luam, de exemplu, proiectul de implementare a........"

" Ce pot sa va spun este ca totul a fost ok, mai mult, nu cred ca este profesional, pentru ca am semnat un acord de confidentialitate pe care nu doresc sa il incalc"

"In regula, nici nu dorim lucrul acesta. Si clientul nostru asteapta de la angajatii sai pastrarea confidentialitatii, insa ce ati putea totusi sa ne povestiti despre munca dvs.?"

"Pai, scrie in CV-ul meu, credeam ca l-ati citit!!!"

"Totusi, ce scrie in CV este doar un rand, sunt convins ca experienta dvs. in acest proiect poate fi detaliata asa incat contributia personala sa fie pusa in valoare. Asta nu reiese din CV, din acest motiv ne si intalnim sa discutam..."

"Da, insa sunt lucruri despre care nu pot vorbi. Poate dvs. sunteti angajati de concurenta sa ma trageti de limba. Nu se stie niciodata, asa ca no comment"

Si uite asa, se continua cu no comment si e confidential, pana cand isi strange fiecare lucrusoarele, isi iau civilizat la revedere si se trece la urmatorul....

Candidatul, mandru de el ca nu a divulgat niciun secret de serviciu de o importanta vitala pentru viitorul companiei, recrutorul, siderat, ca dupa atatia ani de recrutare, n-a putut scoate mai nimic din care sa-si faca o idee despre candidat: o fi bun, n-o fi bun ?!?

Vin si ma intreb atunci, de ce mai accepta oamenii sa vina la un interviu daca nu sunt dispusi sa vorbeasca despre ei??? Se stie ca, din ce in ce mai mult, in foarte multe posturi, abilitatile de comunicare sunt esentiale (esti parte din echipe transversale, lucrezi cu oameni cu care nu te intalnesti niciodata, faci doar o bucata dintr-un tot care nu se leaga daca nu transmiti corect si clar informatia).

A fi capabil sa faci un om, care nu are (aparent) nicio legatura cu domeniul in care lucrezi (respectiv recrutorul) sa inteleaga esenta muncii tale, realizarile mari sau marunte pe care le-ai obtinut fara sa-i oferi date confidentiale, poate fi o dovada ca esti foarte bun in ceea ce faci si ca stii sa cerni intre tipurile de informatii la care ai acces. Nu e bineinteles singura unitate de masura, dar poate cantari destul de greu pana sa ajungi sa discuti cu viitorul tau angajator despre partea tehnica la care esti foarte bun.

Poate cel care te recruteaza nu e foarte priceput, nu stie analiza financiara, strategie de produs sau programare Java, sau poate chiar iti pune intrebari nepermise, insa modul in care poti conduce discutia asa incat sa te pui in valoare, spune multe despre tine, candidat in cautarea unui loc de munca.....