Se stie ca serbarea "de vara" (zice piticul) este momentul de glorie al parintilor/bunicilor (care abia asteapta sa se laude cu cat de bine recita/ canta/ danseaza odrasla) si poate mai putin al copilului, care abia asteptand vacanta, repeta la nesfarsit poezioara si cantecele de la serbare. Cel putin, asa am senzatia...Insa, nu pot depasi emotia mamicii care isi vede odrasla pe scena, asa ca zic: "Ce frumos a fost la serbare!" Si ... ce mandra am fost de piticul meu!!!
Nu pentru ca zis perfect (modestamente) poezia in engleza sau pentru ca a cantat corect cantecele in germana (sic), ci pentru ca l-am vazut dansand ... vals lent cu draga lui colega de banca, iar poza de final, cu fata standu-i pe genunchi, m-a zapacit suficient incat, ocupata sa-mi ascund lacrima din coltul ochiului, am ratat poza.
Tot ce mai pot spune este: ce-a crescut baiatul mamei!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu