Si am descoperit: munte, sate uitate parca in alta vreme, neatinse in puritatea si simplitatea lor de altceva decat de seninatatea oamenilor lor, copii veseli, bivolite, muguri de brad, fragute, soare si aer de munte. 
Iata filmul unui sfarsit de saptamana pe care l-as repeta oricand. In rest, raman imaginile si sufletele noastre putin mai linistite.
P.S. Pentru cei interesati: traseul nostru a fost pe Valea Oltului, inainte de ajunge in Sibiu am luat-o spre Brasov, prin Avrig, apoi spre Marsa ("lasi Marsa pe stanga si mergi in fata"), spre Sebesu de Sus cu muntii in fata.
Treci de biserica din sat, cateva "magazine mixte" si mergi "ni tat in fata" si uite asa, ajungi pe Valea Moasei ("numa' una a fost, da aia buna" ni s-a spus). Cabana Suru nu mai exista, dar puteti incerca traseul spre ea.