Despre prietenie si prieteni

De multa vreme vroiam sa scriu despre prietenie, dar n-am avut vorbe...Ca atunci cand simti, dar din diverse motive, nu poti sa spui cu voce tare pentru ca ti se pare ca ar suna prea banal, sau prea dur, sau prea ciudat. Si atunci vorbele raman acolo in suflet si fie putrezesc si te otravesc incet, fie germineaza si prind viata si gata, esti eliberat. Este posibil sa nu fie chiar momentul verbalizarii, dar si-au cerut dreptul la eliberare si n-am avut incotro.

Si pentru ca eu eminamente simt, aproape pana la limita totalei lipse de ratiune (ca sa nu spun lipsa de inteligenta, sau mai simplu prostie), nu putea sa fie altfel in cazul prieteniei. Asa ajunge sa doara atat de rau dezamagirea in cazul prietenilor, ca atunci cand se rupe si dispare o mare iubire. Eu cred cu tarie ca trebuie sa-ti iubesti sincer si foarte mult prietenii ca sa poti oferi tot ceea ce poate naste o astfel de legatura, care in cazul multora, se creaza in ani si nu zile sau luni.

Prietenia are de trecut teste negandite in mod voit, o pui la incercare, o chinui si o dezmierzi, o alinti si vezi daca si cat rezista. Desi poate sa para un joc grotesc, sunt incercari, pe care din pacate multe prietenii nu le trec. Si am regretul unor prietenii rupte deodata sau instrainate, fara prea multe explicatii, cuvinte, pentru ca vorbele au ramas acolo, inchise si n-au dat rod. Din orgoliu, prostie sau poate prea putine sentimente...

Prietenii iti umplu viata si nu pot fi inlocuiti asa usor, mai ales cand sunt langa tine de ani ...10 – 20 – si mai mult.....Cand ai o mare bucurie sau una marunta, simti ca trebuie sa-i ai alaturi si ii strangi tare in suflet si ii storci egoist, si te umpli de linistea acelor zile pentru a uda cu bucuria lor momentele mai putin placute sau chiar dureroase. Sa dai fara gandul de primi ceva inapoi, sa gandesti momente speciale si sa oferi bucuria unor lucruri marunte, ale tale special pentru prietenii tai si mai ales sa stii sa primesti si sa apreciezi ce primesti, cred ca asta conteaza si definesc o prietenie adevarata.

Cand ai ajuns sa fii o carte deschisa pentru anumiti oameni sau poti tu citi pe altii la fel de bine, cand lasi mastile de teatru deoparte fara sa-ti fie teama ca vei fi judecat sau vulnerabil, cand vorbele ies fara sa te chinuie si fara sa raneasca pe ceilalti, cand apropierea celor din jur iti face bine, indiferent de starea in care esti, cand rasul e impartasit complet si plansul e in egala masura al celuilalt asa cum este al tau, inseamna ca ai gasit sau regasit prietenii ce-ti vor fi pe viata aproape. Si asta e bogatia cea mai de pret pe care o vei strange intreaga viata.

Cursuri de limbi straine online

Am descoperit saptamana trecuta un site de cursuri de limbi straine online care mi se pare foarte accesibil, prietenos si usor de urmat in pauze, mai ales daca ai un program incarcat (conditia e sa ai casti :)).

Pana la un anumit nivel, cursurile sunt gratuite si poti oricand sa te corectezi si sa conversezi cu alti vorbitori (nativi sau nu) pentru a-ti imbunatati pronuntia si a acumula vocabular. Poti fi chiar profesor/tutor pentru alti incepatori, la limbile pe care le cunosti foarte bine.

Sper ca asa macar sa avansez cu limba germana, nu de alta dar nu mai fac fata copilului care zice la toata lumea ca "mami stie engleza si alte limbi; nu stie germana".

Daca va intereseaza: http://www.livemocha.com/. Astept comentarii si alte sugestii ;)

La 5 ani si un pic la Universitate?!?

Copilul meu nu este sigur un geniu, dar am senzatia ca oricum ne intrece cu mult pe noi, "babacii", asa cum eram la varsta lui.

Sau poate mi se pare mie, subiectiva fiind datorita gradului de rudenie....

Dupa o saptamana petrecuta impreuna pe motiv de forta majora (in care am si stat cu burta pe carte...), constat ca e fooooooarte greu la gradinita; asa ca rasuflu usurata ca l-au preluat cei pregatiti pentru asta. In orice caz, acum stiu mult mai multe despre predarea limbilor straine la prescolari, alfabet, fise de lucru si programa de la grupa pregatitoare.

Am ajuns aici, datorita unei plimbari de week end prin Iasi in conditii innourate si friguroase.

Bilantul insa pare pozitiv:
- plimbare prin Copou si fanfara militara - placut

- Universitate - sala pasilor pierduti si aula ("as vrea si eu sa merg la Facultatea asta")- dragut

- ceai cu origami si studiu individual al operei lui Michelangelo - placut

- noile specii de dinozauri - grozav

- Mitropolie - no comment

- plimbare cu tramvaiul - suuuuuper.

Vrei la Paris?

Greu ne mai dezmortim cand vine frigul!!!

E valabil pentru mine, dar uite m-a dezmortit ceva de dimineata, cand un prieten bun ma intreba (....evident nu direct ci printr-un link catre blogul lui - uff unde am ajuns cu modernizarea) daca vreau la Paris?
Normal ca vreau!!!! Oricand, in orice anotimp, mai ales cand nu e plin sezon turistic.

Deschid deci link-ul cu pricina si trecand peste informatiile despre concurs (trebuia sa fie si o conditionare la mijloc - daca va intereseaza vedeti aici), citesc si mi se aprind beculetele, ce-i drept mai greu asa de luni, si cam la a doua incercare: un site banipepost.com care iti da posibilitatea sa te inscrii si sa participi la tot felul de concursuri. Nu trebuie decat sa faci ce ar trebui sa faca orice blogger harnic si care se respecta: sa scrie!!!

Luati de vedeti si poate va platiti macar abonamentul de Internet sau.... poate vedeti Parisul! Sau lasati, mai bine ma duc eu aici :)

I remembered Leonard Cohen

Noroc cu afisele vazute pe fuga pe stalpii din oras ca sa-mi mai aduca aminte de muzica pitita cumintica prin folderele din calculator.

Uite asa am dezgropat cu grija si am ascultat azi toata ziua Leonard Cohen. Mint, de fapt a fost mult mai putin, iar jumatate dintre melodii nici nu le-am ascultat "pen'ca" zuza mea tot avea ceva de povestit mai important decat orice...

Oricum a fost foarte bine ... in my secret life, ca si asa nu ajung niciodata la concerte.

P.S. As fi vrut sa si pun o piesa, dar nu ma lasa tehnica, ca nervii m-au lasat demult

Cum sa treci de un interviu cu un recrutor....slab

Ma miram intr-o vreme de ce nu intelege multa lume rolul resurselor umane, ba mai mult, considera pe cei care lucreaza in domeniu, fie ei in departamente sau in firme de consultanta in HR, niste persoane ajunse acolo pentru ca nu si-au gasit de lucru prin alte parti.

Ei bine, nu ma mai mir! Nu ai cum sa fii credibil cand foarte multi reprezentanti ai domeniului (nu dau cifre, pentru ca, spre deosebire de altii, n-am facut un studiu fundamentat in care sa masor pe un esantion reprezentativ gradul de multumire sau nemultumire cu privire la relatia cu impricinatii - sic) habar nu au ce si cum trebuie sa faca sau nici macar nu-si inteleg profesia.

Sa luam cazul simplu al recrutarii.
Aparent pare simplu: recrutorul, fie el parte din compania angajatoare fie reprezentand o terta parte specializata in recrutare, ar trebui (teoretic):
- sa inteleaga nevoia (ce cauta?),
- sa-si fixeze tintele (unde sa caute?),
- sa stabileasca modalitatea/instrumentele prin care face selectia (cum?),
iar in final sa ofere cei mai potriviti candidati pentru ca beneficiarul sa aleaga cu usurinta.

Foarte frumos! Doar ca ne cam scrantim picioarele la "ce?" (nici macar nu se inteleg nevoia sau cerintele) sau la cum?. Cu alte cuvinte, ne imaginam un portret robot al candidatului ideal ce nu are nici o legatura cu ceea ce vrea sau are nevoie beneficiarul sau o dam in bara artistic la modul in care intelegem sa "selectam" (ce pretios si puternic suna!!!). Ei aici se intampla ca recrutorul (foooooarte experimentat) sa te ia la intrebari despre ce si cum ai facut, clasicele "ce vrei sa faci in urmatorii 5 ani", "da-mi un exemplu in care...." s.a.m.d.

Aici se poate rupe filmul pentru ambele parti:
- candidatul considera intrebarile nerelevante pentru interviu pentru ca stie (in mod clar) mai multe despre specificul postului si considera ca nu are niciun sens sa stea de vorba cu cineva pe care nu da doi bani, iar
- recrutorul nu primeste raspunsul exact pe care il asteapta si pe care l-a gasit intr-o carte sau pe internet (pentru ca, na, s-a documentat). Si, surpriza, recrutarea esueaza, pentru ca cele doua parti nu s-au inteles si nu si-au potrivit tiparele.

Si, pentru ca sunt de parere, ca daca nu esti in stare sa recunosti un om bun si sa te stradui sa-l atragi sa lucreze pentru tine, atunci iti meriti soarta si n-ai decat sa lucrezi cu toti mediocrii obedienti si liniari; comentez doar pentru candidat: daca stii ce vrei sa obtii si iti cunosti interesul nu te bloca in a demonstra (cu aroganta indreptatita cateodata sau poate nu...) cine e cel mai destept in toata treaba asta, ci adopta o strategie de tipul "vrajeste albina ca sa ajungi la miere", respectiv, arata cu rabdare cat de multe stii si ce poti face fara a suna a lectie data unui copil tembel.
Cine stie, se poate intampla, sa dai peste o vulpe batrana care intr-adins face pe proasta!

In rest, Doamne ajuta sa ne curatam de pretentii fara fond si ifose gratuite, sa dam jos gulerul scrobit si pantofii care ne strang (ca sa nu zic vorba cu batul...) si, ceva mai relaxat, sa intelegem ca se poate sa ai o abordare win-win si in situatii de felul asta.

S-a terminat vacanta...

Gata, asta a fost vara si vacanta!

Dimineata m-a lovit mohoreala de afara, aducandu-mi brusc aminte ca maine e 1 septembrie si vine...toamna, incepem gradinita, program, treburi si alte muraturi.

Greu m-am apropiat de pagina asta si timid incerc sa reinnod ceva. Fara explicatii si alte comentarii, chiar daca am fost trasa de urechi ca nu mai scriu de peste 2 luni. Uite n-am simtit chemarea (sic). Scuzati, dar si acum ma gandesc ca nu citeste nimeni aberatiile pe care le mai scot din cand in cand, asa ca am pus pauza.

Numai ca dimineata am inceput sa citesc chestii, si mi-am dat seama ca am si eu ceva de povestit. (poate din ce-am citit, poate de pe unde am calatorit, poate din ce-am simtit...)

Uite ca acum ma concentrez (cu jumatatea de ochi cu care mai vad tastatura), oftez si zic "La treaba, Agripino!" Reincepem!!!

Den Brysomme Mannen (Turbulentul)

Genial film!

As vrea sa-l comentez , dar mi-e teama ca nu voi reusi sa redau exact mesajul.

Oricum, e un film care te pune pe ganduri, te ingrozeste initial si apoi te face sa te scuturi ca si cand ai visat urat.

Cel putin cei care pot sa recunoasca in el falsa (perfecta) lume in care traim, fara sentimente, frumos si lucrurile care te pot bucura cu adevarat in viata, vor vedea franturi din spectacolul consumerist din jurul nostru. Sper doar sa avem curajul de a incerca sa evadam pana nu va fi prea tarziu.

Gasiti aici detaliile despre film.

Obiceiuri si superstitii de Sanziene (Dragaica)

Este incredibil ce bogatie de datini avem si cat de putin stim despre ele!

Si pentru ca am citit cu sufletul la gura "Noaptea de Sanziene" a lui Eliade, si pentru ca inca imi amintesc cu drag povestirile bunicii si imi imaginez (gratie ei) bucuria petrecerii in satele noastre intre cele 2 razboaie, iarasi caut explicatii si datini prijeluite de Sanziene sau Dragaica.

Se zice despre noaptea de Sanziene (23 spre 24 iunie), ca este momentul in care cerurile se deschid ("pentru cei care stiu sa le priveasca"), este considerata o noapte magica, in care toate minunile sunt posibile, fortele binelui dar si ale raului ajung in aceasta noapte la apogeu.

Sarbatoarea Sanzienelor isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui pentru ca aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci inlantuite in hore. Numele originar dac s-a pierdut, dar s-a pastrat cel roman „Sanziana”, de la Sancta Diana.

In credinta populara, sanzienele sunt zane bune, foarte frumoase care au putere asupra pamantului, asupra holdelor si care ocrotesc recoltele doar daca acestea sunt cinstite cum se cuvine de ziua lor. In popor se crede ca in aceasta noapte magica aceste fapturi umbla pe pamant sau plutesc prin aer si impart rod holdelor si femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele, tamaduiesc bolile oamenilor si apara semanaturile de grindina.

Sanzienele sunt si plante cu flori galbene si placut mirositoare, care cresc prin livezi, margini de paduri si poienite. Din ele se fac buchete sau cununi, pentru ca se crede ca ele vor ocroti casa si gospodaria de rele, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor. Floarea mai este cunoscuta si ca “iarba Sfantului Ion” iar in unele locuri sub denumirea de “iarba ce alunga diavolii si duhurile necurate”.

Exista mai multe superstitii legate de Sanziene:

- Pentru ca doi tineri sa fie legati prin dragoste pentru toata viata, se spune ca trebuie sa se scalde in mare impreuna, in noaptea de Sanziene.

- Fetele care vor sa afle numele viitorului sot, in noapte de Sanziene trebuie sa faca urmatoarele: sa ia un vas cu gura larga, sa-l umple cu apa proaspata si sa picure in el 23 de picaturi de ceara de la o lumanare rosie. Pe marginea apei ceara se va aduna, iar fetele trebuie sa urmareasca sa vada ce initiale formeaza acestea, iar prima intiala formata va fi intiala viitorului lor sot.

- In noaptea de Sanziene, daca fetele nemaritate isi pun flori de sanziene sub perna se zice ca isi vor visa ursitul.

- In unele zone fetele isi faceau coronite din Sanziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate. Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care incepea.

- In ziua de Sanziene fetele si femeile care poarta in par sau in san, cununa din flori de sanziene, devin mai atragatoare si dragastoase.

- Inainte de rasaritul soarelui, fetele si baietii merg in grajdurile unde sunt adapostite vitele si arunca inspre acestea cununi de flori de sanziene. Daca cununa se agata de coarnele unei vite tinere, inseamna ca ursitul tinerei sau tanarului va fi o persoana tanara, daca vita pe care va cadea cununa va fi una batrana, atunci ursitul sau ursita va fi in varsta. Daca vor cununa va cadea pe jos, vor ramane necasatoriti.

- In dimineata de Sanziene inainte de rasaritul soarelui, daca arunci o coronita din sanziene pe acoperisul casei si ea ramane acolo, atunci omul va trai mult si dimpotriva ca va muri repede, atunci cand coronita, aluneca spre marginea acoperisului sau cade de pe acoperis. In alte zone se spune ca atunci cand coronita ramane pe acoperis, e semn ca va fi in curand nunta.

- Daca vrei sa afli care iti va fi norocul la animale, in seara din ajunul sarbatorii agati cununi de Sanziene la coltul casei orientat catre rasarit si daca, a doua zi, in coronite sunt prinse par de la anumite animale, sau puf / pene de la pasari atunci anul va fi bun mai ales pentru acestea.

- Florile culese in ziua de Sanziene prinse in coronite sau legate in forma de cruce, sunt duse la biserica pentru a fi sfintite si sunt pastrate, apoi, pentru diverse practici magice.

- In noaptea de Sanziene (23 spre 24 iunie), femeile pornesc in plina noapte pentru a culege ierburi de leac si descantece. Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi, se duc la biserica, cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatite de influentele negative ale Rusaliilor, zanele rele ale padurilor. Se spune ca numai astfel fel de ierburi si flori sunt bune de leac.

- Pentru a fi sanatosi si avea spor in munca, in acest moment de inceput al secerisului, oamenii se incing cu tulpini de cicoare.

- Pentru a fi placute feciorilor, fetele se spala pe cap, in aceasta zi cu fiertura de iarba mare. Pentru a scapa de boli, fetele si nevestele se scalda in ape curgatoare iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tavalesc dezbracate in roua, dimineata, inainte de rasaritul Soarelui.

- Pentru alungarea spiritelor malefice se aprind focuri in care se arunca substante puternic mirositoare, se buciuma si se striga in jurul focurilor.

Se mai spune ca cei care nu cred in ele, prin necredinta lor transforma Sanzienele care sunt zanele cele bune, in zane rele – Iele.

I'm so stupid, Mr. President!

I must confess: I'm so stupid!

I'm stupid to believe that things will be much better in my country.
I'm stupid to believe that we, as people, will finally appreciate the real valuable individuals and not the fake ones.
I'm stupid to believe that the ones who lie and steal will be punished.
I'm stupid to believe that the people lacking of brutish cheek are really worthwhile.
I'm stupid to believe that if I learned and accepted to be treated like a nerd because of my constant first price during school years, it would finally mean something when I grow older.
I'm stupid to believe that if I know who Eliade or Cioran were and I can say what they wrote, I will be appreciated.
I'm stupid to believe that if I studied some history, it would help me understand the present through our past and fortunately, not repeat the same mistakes.
I'm stupid to believe that by applying common-sense and fairly treating the individuals around me, it will help people or businesses grow.
I'm so stupid to believe you can develop your career in the corporate world without ass-kissing your boss or backstabbing your colleagues.
I'm so stupid to believe in right and wrong, good or bad, family values and life principles.

That is what I've learned from you, Mr. President!

Signed: one stupid who believed in you

Bookfest 2009

Incepand de astazi pana pe 21 iunie (duminica) puteti merge la targul de carte Bookfest in pavilioanele Romexpo.

Intrarea este libera.

Spicuiesc din promotiile anuntate:

- Humanitas - „Cumperi 3, platesti 2”, în care vor intra colectiile „Raftul Denisei”, „Cartea de pe noptiera” si „Rasul lumii”. Aproximativ 50 de carti la 9.9 lei si 100 la jumatate de pret. Toate cartile vor avea o reducere de 10%.
- Editura All cu o oferta de 400 de titluri, cu reduceri intre 15 si 60%.
- Curtea Veche Publishing- reduceri tot intre 15 si 50%.
- Cartea Romaneasca - orice carte prezenta la stand va beneficia de o reducere de 20% din preţul initial, iar alte 50 de titluri vor avea pretul special de 9,99 lei.
- Nemira - reducerile incep la 20% pana la 50%.
- Oferta de buy-back la Editura Tritonic s.a.m.d.

Rao si Polirom nu au anuntat nicio reducere.

P.S. Eugenia Voda lanseaza pe DVD "Profesionistii" (doar 5 editii ale emisiunii). Merita vazut!!! (lansare - joi, ora 18.00)

Invitatie la film

Vazut:

Sympathy for Lady Vengeance (Chinjeolhan geumjassi) -

emotionant .... ciudat -

vezi trailer

Seraphine - "....cand sunt foarte trista,
ma duc sa ma plimb pe camp, si ating copacii...., vorbesc cu florile .. si cu insectele.... si imi trece." -

o bucatica aici.

Inspir si tac.

Despre cum sa-ti scrii CV-ul

Daca te pricepi la google-it, cu siguranta vei gasi in cateva minute modele de CV-uri si mii de sfaturi care sa te ajute sa-ti scrii un CV decent, care sa sintetizeze ceea ce este important despre tine pentru un potential angajator.

Dar, pare-se ca nici asa, foarte multi (am citit niste CV-uri catastrofa de curand) nu reusesc sa puna cap la cap, intr-o forma cat de cat structurata, ce au facut din punct de vedere profesional.

Uite asa, am hotarat sa incep un "foileton" despre "cum sa..." pentru cei carora li se pare atat de greu sa-si insire pe hartie ispravile sau nu stiu cum sa le povesteasca intr-o intalnire de angajare.

Sa pornim cu pasi de pitic:

1. Incepi si strangi sau notezi orice informatie care ti se pare importanta despre tine: diplome, cursuri, proiecte la care ai participat, rezultate tangibile pe care le-ai obtinut (ex. daca ai facut un site, scrie adresa; daca ai implementat vreun sistem, noteaza in ce a constat implicarea ta si cum s-a finalizata; daca ai facut o operatie deosebita - asta e pentru prietena mea ;), scrie despre ce e vorba).
Le poti scrie dupa cum vrei tu, ordinea e aleatorie si rectific, scrie orice informatie, pentru a evita eliminarea lucrurilor importante pentru ca nu ti se par relevante. (tie ti se par nesemnificative, dar pot conta pentru cel care citeste CV-ul)

2. Alege un format de CV (le gasesti cam peste tot pe internet) cu care sa te simti confortabil, incepe cu unul mai simplu, daca esti la primul CV. Poti incerca modelul european - il gasesti aici (are inclusiv explicatii de completare). Daca angajatorul nu cere neaparat formatul acesta, creaza-ti tu un format in care sa pastrezi totusi rubricile esentiale (experienta, educatie, date personale, abilitati si competente specifice).

3. Fill in the blanks! Acum introdu cu grija datele despre tine in formatul ales. Aici sunt mai multe lucruri de spus:
- Daca experienta nu este punctul tau forte, schimba ordinea si pune accentul pe studii, stagii de pregatire, etc si viceversa.

- Cand trebuie sa faci referire la experienta, scrie propozitii scurte si concise privind principalele responsabilitati.

- Daca ai motive sa te lauzi, scrie la finalul fiecarui post, principalele realizari (de ex. cresterea vanzarilor cu x%, angajarea si pregatirea a y specialisti/tineri manageri etc., implementarea sistemului z in timpul prezionat si bugetul stabilit).

- Noteaza si cursurile, conferintele si workshopurile la care ai participat (fara sa spui neaparat unde s-au desfasurat!!!! - daca citeste cineva "curs de customer service la Hotel International din Sinaia" va intelege exact ce ai retinut din cursul respectiv). Relevante sunt tema cursului, organizatorul/trainerul daca este unul cunoscut si data desfasurarii.

- La abilitati, fii cat mai realist si corect in apreciere. Daca vei cosmetiza exagerat, se va interpreta ca minciuna si vei avea de pierdut.

4. Detaliile fac diferenta!
Dupa ce ai scris tot ce aveai de scris despre tine, verifica!

- CV-ul nu trebuie sa fie foarte lung (2 pagini este mai mult decat suficient, asa ca daca ai mai mult, taie).

- CV-ul trebuie sa fie relevant pentru postul pentru care aplici si pentru compania la care vrei sa lucrezi (sintetizeaza si pune accentul pe lucrurile care au legatura cu aplicatia ta si scade ponderea experientelor nerelevante, gandeste-te la ce ar trezi interesul celui care citeste CV si puncteaza). Ei bine da, trebuie sa-ti verifici si sa-ti adaptezi CV-ul de fiecare data cand il trimiti in lume!

- CV-ul trebuie scris corect. (daca nici macar nu ai verificat eventualele greseli de scriere sau gramaticale, spelling daca e intr-o limba straina, cum te va crede cineva ca esti o persoana atenta la detalii, minutioasa sau organizata?!?).

- Daca nu esti constrans de un format anume, personalizeaza-ti CV-ul (estetica este esentiala daca lucrezi in marketing, advertising etc).

- Primele paragrafe trebuie sa fie impecabile si sa spuna ceva despre tine, asa ca verifica de mai multe ori ce si cum ai scris. (aici ai sansa sa atragi atentia). Poti adauga o sinteza a expertizei tale (expertise en pilotage des projets divers; developement, animation et gestion des programmes de formation) sau principalele calitati (excellent communicator, multitasking ability, stress resistant, solution oriented).

5. Citeste si da mai departe! Roaga-ti prietenii sa citeasca CV-ul si sa-si spuna parerea. Iti pot scapa lucruri si cel mai bine te poti vedea prin ochii lor!

Hai ca am povestit destul. Succes in redactare si continuam cu scrisoarea de intentie!
Daca mi-a scapat ceva (e foarte posibil), feel free to comment!

File de jurnal....

"Marti, A doua zi de Pasti. Astept. Citesc. Caut file ingalbenite si coperti rupte la colturi. L-am descoperit pe Panait Istrati. Frumos, pe sufletul meu.

Ciudat...., liniste si neliniste la un loc. Vreau sa descopar mai multe, trebuie doar sa gasesc calea, cifrul si... echilibrul. Voi vedea cum, inca nu am raspunsul. S-ar putea sa nu-mi placa compromisul. S-a mai intamplat. L-am acceptat intr-un final. Voi vedea. Pana atunci sper...

Suna telefonul. Lacrimi. Am inchis cartea. Mai departe...."

Serbare de pitici

Formal, am luat vacanta pentru ca azi am fost la serbarea de sfarsit de an.

Se stie ca serbarea "de vara" (zice piticul) este momentul de glorie al parintilor/bunicilor (care abia asteapta sa se laude cu cat de bine recita/ canta/ danseaza odrasla) si poate mai putin al copilului, care abia asteptand vacanta, repeta la nesfarsit poezioara si cantecele de la serbare. Cel putin, asa am senzatia...

Insa, nu pot depasi emotia mamicii care isi vede odrasla pe scena, asa ca zic: "Ce frumos a fost la serbare!" Si ... ce mandra am fost de piticul meu!!!

Nu pentru ca zis perfect (modestamente) poezia in engleza sau pentru ca a cantat corect cantecele in germana (sic), ci pentru ca l-am vazut dansand ... vals lent cu draga lui colega de banca, iar poza de final, cu fata standu-i pe genunchi, m-a zapacit suficient incat, ocupata sa-mi ascund lacrima din coltul ochiului, am ratat poza.

Tot ce mai pot spune este: ce-a crescut baiatul mamei!!!

"Nomen est omen" ?

Adica numele atrage soarta? Se pare ca nu a fost suficient sa caut semnificatia (originea) numelor atunci cand am cautat sa aleg numele copilului. Trebuia sa ma interesez si despre onomantie.... Asa ca, din categoria "am primit si am dat mai departe"....:

Vechii greci credeau ca numele are puterea de a ne influenta destinul si foloseau ca metoda de predictie analiza primei litere a prenumelui. Romanii, mai tarziu, au preluat aceasta practica, avand credinta ca numele poate influenta soarta.

Se zice ca prima litera a prenumelui uzual (cel cu care ni se adreseaza zilnic rudele, prietenii, colegii), poate spune foarte multe despre temperamentul nostru si felul in care reactionam. Tind sa raspunda:
- fizic - cei ale caror prenume incep cu D, E, F, M, N, O, V, W, X
- mental - cei ale caror prenume incep cu A, H, J, Q, S, Z
- emotional - cei ale caror prenume incep cu B, C, K, L, T, U
- intuitiv - cei ale caror prenume incep cu G, I, P, R sau Y

Daca numele contine un numar par de vocale, imperfectiunile fizice tind sa se manifeste pe partea stanga a corpului, in timp ce un numar impar de vocale conduce la imperfectiuni pe partea dreapta. (Asta-i buna!!!)

Prima vocala din nume da indicii cu privire la reactiile instinctive pe care le avem in fata surprizelor, a schimbarilor neasteptate.
A - poate raspunde iritat sau agresiv, tinzand sa respinga ceea ce vine din exterior.
E - primeste foarte bine noul, ba mai mult, atunci cand se plictiseste tinde sa-l provoace.
I - reactioneaza intuitiv, dar cam ilogic si subiectiv, cu posibile regrete ulterioare.
O - reactioneaza lent, este greu de scos din ale sale si cauta sa-si controleze foarte bine emotiile.(hmmm)
U - raspunde cu pasiune, poate un pic teatral, si adesea diferit de cum te-ai astepta.

Daca numele tau incepe cu A, atunci esti ambitios si curajos, o persoana puternica, activa, cu mentalitate de invingator si care nu se da batuta in fata sortii. Esti creativ, iubesti viata si natura. Dar....., esti impulsiv, agresiv, incapatanat si egoist. Uneori, mai pot aparea scepticismul, aroganta si critica.

Deja nu mai recunosc personajele, asa ca ma opresc aici. Daca va intereseaza, va transmit si restul la cerere.

Obiceiuri si superstitii de Rusalii

Duminica sunt Rusaliile. Si pentru ca e bine sa fii informat si mai ales pentru ca vroiam sa inteleg de ce avem "liber de la stapanire", m-am apucat de studiat.

Suprapusa peste sarbatoarea crestina a pogorarii Sfantului Duh (nasterea Bisericii Crestine), Rusaliile sunt o straveche sarbatoare preluata din mitologia romana (Rosalia, Sarbatoarea Trandafirilor, era o zi inchinata cultului mortilor, se aduceau ofrande: alimente si trandafiri pentru imbunarea sufletelor celor disparuti).

La noi la romani, Rosalia s-a transformat, suferind influente ale cultului solar si ale miturilor autohtone, iar cele noua zile de Rosalii au fost personificate sub forma unor fapturi fantastice tinere, frumoase, capricioase si razbunatoare. Rusalcele sunt sufletele fetelor moarte de tinere si fiicele lui Rusalim Imparat. Asemenea Ielelor, cu care sunt deseori confundate, danseaza foarte frumos in aer sau pe pamant, noaptea, asezate in cerc, dar daca sunt zarite de un muritor sau daca, din greseala cineva calca pe locul pe care au dansat, acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, popular, "luat de Rusalii".

De Rusalii, oamenii ar trebui sa poarte pelin la brau sau in san, pentru a fi feriti de mania lor. In Duminica Rusaliilor nu e bine sa te urci in arbori sau in locuri inalte si nici sa calatoresti departe de casa. La poarta si in casa se pun flori, frunze de tei sau de nuc. In ziua aceasta sa nu se certe nimeni, caci e luat de Iele sau de Rusalii.
E bine sa ai la tine trei fire de usturoi, in san sau la brau. Femeile duc la biserica frunze de nuc si de tei si le pun apoi la stresinile caselor sau la icoane. De la Duminica Rusaliilor, timp de noua saptamani, nu se mai culeg ierburi de leac.

Un obicei unic in tara de Rusalii, in localitatea clujeana Batin este “impanatul boului“ si consta intr-o procesiune care se desfasoara pe ulitele satului, personajul principal fiind un bou impodobit cu ghirlande de flori. In fata parohiei, preotul satului il sfinteste, apoi da de baut participantilor. Boul este, la un moment dat, eliberat si, conform traditiei, o fecioara “il stapaneste“, apoi face de trei ori cu el ocolul unei mese, in incurajarile asistentei. Potrivit datinii, fata se va marita intr-un an. Satenii de pe Valea Gurghiului (judetul Mures) sarbatoresc in fiecare an, dupa Rusalii, obiceiul numit “udatul nevestelor“. Conform traditiei, numai femeile care vor fi udate vor fi mai sanatoase si mai frumoase. Tot de Rusalii, in satul Sona (Brasov), ceata tinerilor ii colinda pe batrani.

In Saptamana Rusaliilor, ce incepe in Duminica Rusaliilor, nu se munceste deloc (Yeeeee, asta era), caci atunci ele zboara prin vazduh, canta si joaca pe la raspantii, prin poieni, pe la fantini, pe la cruci si biserici parasite, iar pe cine lucreaza il schilodesc, scotandu-i ochii, asurzindu-l sau innebunindu-l (acum ati inteles de ce nu trebuie sa muncim?!?!).

Noroc cu jocul Calusarilor care ar trebui sa ne apere de Rusalii!

Si asta nu e tot, pentru ca exista si Sambata de dinaintea Rusaliilor (sau Mosii de vara). Si atunci avem o multime de superstitii: nu trebuie sa dormi afara (daca dormi in cort e bine oare?) , nu e bine sa torci si sa calci, nu se arunca laturile si nici nu se matura. Daca vrei sa te aperi de furturi si pierderi, din primul fel gatit in aceasta zi, trebuie sa dai de pomana, se da de pomana ceapa si usturoi verde ca sa-ti rodeasca gradina, iar daca scoti apa din fantana, lasa un banut-plata pentru apa mortilor.

Deja am obosit. Mai bine stau cuminte si nu fac mare lucru zilele astea....

Mostra de interviu!?!?

Se da un recrutor, un candidat si un interviu.

Scopul celui dintai: sa gaseasca omul potrivit pentru postul oferit de clientul sau (in traducere, sa verifice, cat de obiectiv posibil, indeplinirea unor criterii legate de pilda de experienta in lucrul pe un anumit tip de proiecte, experienta in conducerea unor echipe etc) . Scopul celui de-al doilea: sa gaseasca un loc de munca in care sa castige bine, sa cunoasca ce are de facut si eventual sa si promoveze (nu se aplica in toate cazurile).

Ca sa-si atinga obiectivele, fiecare trebuie sa obtina anumite informatii, asa ca are loc o discutie, numita interviu, in care se face schimb de informatii.

"Povestiti-mi, va rog, pe scurt despre tipurile de proiecte la care ati lucrat"

"Aaaa, pai nu pot, ca e confidential"

"Nu-mi spuneti numele clientului, as vrea sa-mi dau seama insa despre amploarea proiectului, marimea echipei, rolul dvs. in echipa si cum s-a finalizat. Sa luam, de exemplu, proiectul de implementare a........"

" Ce pot sa va spun este ca totul a fost ok, mai mult, nu cred ca este profesional, pentru ca am semnat un acord de confidentialitate pe care nu doresc sa il incalc"

"In regula, nici nu dorim lucrul acesta. Si clientul nostru asteapta de la angajatii sai pastrarea confidentialitatii, insa ce ati putea totusi sa ne povestiti despre munca dvs.?"

"Pai, scrie in CV-ul meu, credeam ca l-ati citit!!!"

"Totusi, ce scrie in CV este doar un rand, sunt convins ca experienta dvs. in acest proiect poate fi detaliata asa incat contributia personala sa fie pusa in valoare. Asta nu reiese din CV, din acest motiv ne si intalnim sa discutam..."

"Da, insa sunt lucruri despre care nu pot vorbi. Poate dvs. sunteti angajati de concurenta sa ma trageti de limba. Nu se stie niciodata, asa ca no comment"

Si uite asa, se continua cu no comment si e confidential, pana cand isi strange fiecare lucrusoarele, isi iau civilizat la revedere si se trece la urmatorul....

Candidatul, mandru de el ca nu a divulgat niciun secret de serviciu de o importanta vitala pentru viitorul companiei, recrutorul, siderat, ca dupa atatia ani de recrutare, n-a putut scoate mai nimic din care sa-si faca o idee despre candidat: o fi bun, n-o fi bun ?!?

Vin si ma intreb atunci, de ce mai accepta oamenii sa vina la un interviu daca nu sunt dispusi sa vorbeasca despre ei??? Se stie ca, din ce in ce mai mult, in foarte multe posturi, abilitatile de comunicare sunt esentiale (esti parte din echipe transversale, lucrezi cu oameni cu care nu te intalnesti niciodata, faci doar o bucata dintr-un tot care nu se leaga daca nu transmiti corect si clar informatia).

A fi capabil sa faci un om, care nu are (aparent) nicio legatura cu domeniul in care lucrezi (respectiv recrutorul) sa inteleaga esenta muncii tale, realizarile mari sau marunte pe care le-ai obtinut fara sa-i oferi date confidentiale, poate fi o dovada ca esti foarte bun in ceea ce faci si ca stii sa cerni intre tipurile de informatii la care ai acces. Nu e bineinteles singura unitate de masura, dar poate cantari destul de greu pana sa ajungi sa discuti cu viitorul tau angajator despre partea tehnica la care esti foarte bun.

Poate cel care te recruteaza nu e foarte priceput, nu stie analiza financiara, strategie de produs sau programare Java, sau poate chiar iti pune intrebari nepermise, insa modul in care poti conduce discutia asa incat sa te pui in valoare, spune multe despre tine, candidat in cautarea unui loc de munca.....

Office hookups on the rise!!!!!

Ce face o fata desteapta si mai ales de cariera in vreme de recesiune?

Expertii (americani) spun ca (cica !?!) una din consecintele recesiunii ar fi cresterea "cuplarilor" intre colegi. Totul e pus, mai nou, in carca recesiunii.

Atunci cand lucrezi mult peste program, creste stressul, creste nevoia de relaxare si uite asa.....te relaxezi cu cine e prin preajma. Ca doar nu mai ai timp sa socializezi cand pleci la 2 noaptea de la birou!!!! Si in plus, esti si in trend. Sa nu mai zica amicii tai ca nu esti "cool" si ca esti obsedata de munca!!! Go, girl, go!

Ce lucruri interesante afli in revistele pentru femei!!!!

La pescuit

Pacat ca e prohibitie.
N-am inteles, pana de curand, care e placerea pescarilor amatori ?!? Stau la capatul unui bat si se uita fix la chestia aia care ramane deasupra apei (pluta); daca nu prind peste, dau vina pe vant, caldura, loc, lipsa momelii potrivite care tocmai tie iti lipseste (ba cu vermusi-alb, rosu sau galben, rama, mamaliga, patratica, cocolos...si am uitat restul).

Atunci cand nu prinzi nici macar o coada de peste, cel de pe balta iti spune: "pai trebuia sa veniti de dimineata...", "v-am spus sa mergeti dincolo de jumatatea baltii...", uitati pe cei de acolo, le-a mers cu cocolos" si uite asa ti-a luat banii, da placerea pescuitului a ramas.

"Dar macar balta e frumoasa...." zici cu jind uitandu-te la vecinu' cum scoate la un sfert de ora cate unu mic, da macar scoate ceva......

E frumos intr-adevar la pescuit. Cred ca m-as descurca si fara lanseta, undita si momeli. Imi iau patura, umbrela de soare, pantalonii scurti, o carte faina si....."trai nineaca". Peste gasim si la pescarie!

Hai sa te evaluez putin...

Uite asa, mai trece un an si fiecare angajat trebuie sa treaca prin controlul periodic, sa-si ia portia necesara de laude sau de bobarnace (denumire stiintifica: recompense/reprimande, performance appraisal, performance development planning, samd).

Asta acolo unde compania si poseda un minunat instrument de evaluare. Acolo unde nu avem, nu-i nimic, facem repede o bricola pe genunchi, ca doar trebuie sa afle si sefu' care-i pulsul in companie, adica facem un soi de barfa formalizata, imbracata elegant sub forma unei evaluari a performantelor sau competentelor (ca oricum nu se mai sesiseaza diferenta).

Pacat insa ca sistemul este aplicat de oameni, care numai obiectivi nu sunt, mai ales cand cineva i-a suparat foarte tare (dupa cum stiti, lucrurile bune se uita repede si e mai simplu sa judeci arbitrar si informal).

Si apar erorile pentru ca:

- instrumentul de evaluare nu contine si un ghid de aplicare sau macar o scala descriptiva, pe baza careia sa se faca o punctare unitara si coerenta pentru toate departamentele si posturile

- evaluarea se face exclusiv pe hartie sau online, fara o discutie fata in fata, in care fiecare parte sa aduca argumente ("vezi ca ti-am facut evaluarea, ai iesit bine", "primesc si marire de salariu, sefu'?" "ai innebunit, pe criza asta? Mai ai rabdare, poate peste 6 luni")

- evaluatorul uita ca evaluarea se face pe baza unor obiective fixate la inceputului anului (si nu cu cateva saptamani in urma) si agreate de angajat

- evaluatorul ia in considerare evenimentele recente si nu intreaga perioada evaluata, pentru ca nu a urmarit evolutia persoanei evaluate de la data ultimei evaluari (documentarea consuma timp si energie...)

- managerul (pentru ca stie ca nu poate sa-i ofere angajatului marirea de salariu asteptata, sau stie ca promisiunile de dezvoltare facute la ultima evaluare nu s-au concretizat, sau pentru ca pur si simplu, nu-i place sa dea vesti proaste) tergiverseaza programarea intalnirii de evaluare pana cand subordonatul ajunge la o stare de frustrare in care o discutie obiectiva nu mai poate avea loc

- nu se ia in calcul sau nici macar nu se solicita feedback-ul clientilor, al subordonatilor (unde este cazul) sau colegilor, pentru a avea o imagine completa asupra contributiei individuale si nevoilor de dezvoltare a fiecarei persoane in parte

- evaluatul / evaluatorul se intrec in a aduce in discutia de evaluare emotii, sentimente, trairi in loc de fapte concrete si cifre

- intalnirea de evaluare nu se concretizeaza intr-un plan realist de dezvoltare.

Consecintele: angajatul nu stie incotro ar trebui sa se indrepte, ce mai are de invatat sau de remediat in performante sau comportament, apar frustarile si ajunge la concluzia la oricum evaluarea e o simpla formalitate si se face degeaba (obtinem exact contrariul a ceea ce ne-am propus: cresterea motivarii si a performantelor, dezvoltarea individului).

Si toate astea se intampla atunci cand aplici un sistem de evaluare, nu mai vorbim de modul in care se construieste un sistem care sa fie si aplicabil. Atunci incepe distractia!!!

Pot sa scriu in CV ca stiu interlingua?

"Interlingua este o limba artificiala bazata pe limbile romanice. Intre 1924 si 1955, un grup de lingvisti profesionisti au caracterizat limba latină ca limba "supravietuitoare" si au înregistrat-o intr-o lucrare publica pentru institutul stiintific IALA (International Auxiliary Language Association).
Ca rezultat a aparut limba numită acum Interlingua. Gramatica sa a fost simplificata la maxim, pentru ca toti europenii sau americanii instruiti să poată întelege la prima vedere orice text tehnic sau stiintific, scris în Interlingua." (source: wikipedia)

Check this out: http://www.interlingua.com/ and http://www.youtube.com/watch?v=jCB64K2qVmg&feature=related

Si eu care ma incapatanez sa invat germana....

"De maine nu mai veniti la munca!" "Da? Bine.."

Ai spus vreodata unui om ca este concediat? I-ai vazut sufletul? I-ai ghicit deznadejdea?

"De maine nu mai veniti la munca! Postul Dvs. se restructureaza." Ma uit la omul din fata mea: simplu, modest (ca sa nu-i spun sarac). Umil ne intreaba: "am voie sa-mi iau ochelarii de la vestiar? Eu si sotia avem aceeasi pereche....". Apoi, indoit de spate, pleaca pe langa bicicleta veche, de cel putin 20 de ani. Noroc ca stie mecanic drumul spre casa....L-a invatat in 25 de ani de munca in acelasi loc. Acum gata, va trebui sa invete un alt drum.

"Stiti probabil ca nu mai avem comenzi. Trebuie sa reducem personalul. Astazi e ultima zi de lucru pentru Dvs." "Bine." N-a comentat, nu a plans. A plecat spre casa, si-a cumparat o paine in drum, a urcat in garsoniera ingramadita si abia atunci au venit lacrimile. Nu avea cui sa spuna ca de maine sta acasa.

"Veniti sa va semnati lichidarea! De luni nu mai este nevoie sa veniti. Se inchide fabrica".

Ar vrea sa protesteze, sa se lupte, sa strige: "din cauza voastra s-a ajuns aici. Ati vrut sa o vindeti la fiare vechi." Dar tace, inghitind in sec, mai priveste sectia, masinile care nu se mai misca din ianuarie, pana si mirosul de ulei de abia se mai simte. A crescut odata cu fabrica asta, cand s-a deschis a fost printre primii angajati, a albit in ea. 33 de ani. Catelul il intampina dand din coada: "ce faci tata? ti-e foame?". Nu se poate gandi la nimic, a obosit, "oare voi avea pensie macar?". Cheama motanul in casa: "hai, tata, ca noaptea-i lunga!" Se aude televizorul in surdina :"Guvernul isi asuma raspunderea", "este perioada de criza si fiecare are responsabilitatea.....", "suntem optimisti...". Ofteaza lung. Nu mai crede nimic, se uita spre poarta si asteapta: "oare cand mai vin copii? ce-o sa le spun acum?"

Imi suna in urechi voci amestecate: "va puteti reorienta", "puteti incerca in alt domeniu", "va ajutam noi sa cautati" si alte voci:

- "eu nu stiu, tata, sa fac altceva. Sunt inginer metalurgist, asta am invatat, asta stiu.",

- "am obosit, doamna, nu mai vreau sa caut un alt servici",

- "mai am un an de facut taximetrie , doamna, dupa 30 de ani in care am fost inginer. Termina si baiatul liceul si il las sa se descurce. Eu plec la casa parintilor, in Tara Hategului".

- "am citit mult, doamna, sa stiti, dar copii acum stau cu ochii in calculator, nu mai vor carti", imi spune vanzatorul de ziare, si imi da cartea ceruta. A fost economist, are in jur de 35 de ani si doi copii. Nu si-a mai gasit de lucru in orasul in care mai mult de jumatate din industrie a murit si acum vinde ziare. "Macar, mai vorbesc cu oamenii. Unii sunt oameni foarte culti, vorbim despre carti, politica, teatru, festivaluri"

Cei mai multi nu isi mai gasesc rostul si se pierd... Nimeni nu mai are nevoie de ei, sunt prea batrani sau stiu prea multe si pot fi incomozi pentru niste manageri cu spoiala de MBA, nu se mai pot schimba sau adapta. Sunt coplesiti de sentimentul de neputinta si de incompetenta celor de sus. Altii inca mai spera, isi vand apartamentul si mobila ca sa-si tina copii la facultate si sa-si plateasca datoriile. Resemnarea insa castiga din ce in ce mai mult teren si o citesti pe majoritatea fetelor pe care le vezi pe strada.

Un expatriat imi spunea ca suntem un popor lipsit de ambitie. Daca ambitie inseamna tupeu, obraznicie, minciuna si duplicitate, "scopul scuza mijloacele", lipsa oricaror principii, atunci as prefera sa nu fim ambitiosi.

Film printre picaturi - Entre les murs

Dupa ce am vazut "Entre les murs", m-am bucurat ca mai am cel putin 7-8 ani pana cand baiatul meu sa ajunga la faza complicata a adolescentei.
Mi-am dat seama deopotriva ce delicat le e sufletul si cata responsabilitate au cei care-i formeaza (fie ei parinti sau profesori), cat de mult conteaza ce spui si cum spui copiilor. Mi s-a facut teama, totodata, ca parinte, de ce se intampla acum in scoala si mi-am pus intrebarea daca dascalii de acum mai pot ajunge la copii trecand de barierele normale diferentei de varsta, pentru a descoperi "comoara" din fiecare, pentru a-i incuraja sa creasca, sa se dezvaluie.

Pe scurt, filmul arata cum se deruleaza un an scolar pentru un prof-diriginte si clasa lui intr-un liceu dintr-o suburbie a Parisului. As mai povesti, dar e posibil sa nu pot transmite exact din frumusetea filmului, asa ca mai bine il vedeti voi.

Mi-a placut povestea si personajele ce o creeaza, chiar daca, pe alocuri, mi-ar fi trebuit un translator pentru jargonul frantuzesc. As spune ca e un film ce trebuie vazut in primul rand de profesorii care nu-si mai gasesc motivatia profesiunii pe care si-au ales-o.

Un pic de teatru...

Incepe joi, 28 mai Festivalul International de Teatru de la Sibiu. http://www.sibfest.ro/FITS.aspx

Pana pe 7 iunie, avem de ales intre spectacolele lui Radu Afrim, Silviu Purcarete, Horatiu Malaele, Alexandru Dabija, Radu Alexandu Nica si multi altii.

Participanti din 70 de tari, 350 de spectacole de teatru, de dans sau de stradă, teatru-dans, muzică, dans, circ, conferinţe lansări de carte şi expoziţii, care se vor desfăşura în 40 de spaţii de joc (inclusiv în cetatea Cisnădioara şi Biserica Evanghelică). In total, peste 5 milioane de euro, hrana pentru suflet.

Pentru cei care au drum sau isi fac drum pe la Sibiu, iata programul: http://www.sibiul.ro/evenimente-culturale/festivalul-international-de-teatru-sibiu-fits-2009.html

Pe drumuri de munte...pe Valea Moasei

Pe Valea Moasei am pornit nestiind unde mergem. Am luat cortul, sacii de dormit, am uitat bineinteles mai multe pentru ca era prea dimineata. Ne-am urcat in masina si am pornit spre Sibiu. Si apoi ne-am intrebat incotro?

Si am descoperit: munte, sate uitate parca in alta vreme, neatinse in puritatea si simplitatea lor de altceva decat de seninatatea oamenilor lor, copii veseli, bivolite, muguri de brad, fragute, soare si aer de munte.

Iata filmul unui sfarsit de saptamana pe care l-as repeta oricand. In rest, raman imaginile si sufletele noastre putin mai linistite.

P.S. Pentru cei interesati: traseul nostru a fost pe Valea Oltului, inainte de ajunge in Sibiu am luat-o spre Brasov, prin Avrig, apoi spre Marsa ("lasi Marsa pe stanga si mergi in fata"), spre Sebesu de Sus cu muntii in fata.

Treci de biserica din sat, cateva "magazine mixte" si mergi "ni tat in fata" si uite asa, ajungi pe Valea Moasei ("numa' una a fost, da aia buna" ni s-a spus). Cabana Suru nu mai exista, dar puteti incerca traseul spre ea.

Fum, oglinzi si masti la interviu

Subiect lansat intr-o discutie intre prieteni in cautarea unui job: ce spun la interviu ca sa dau bine si sa am mai multe sanse? cum raspund la intrebarile standard (si obsolete!!!!!, parerea mea) de tipul “unde va vedeti peste 5 ani?”

Dezbaterile au inceput: Spui ce vrea recrutorul sa auda? Spui exact ce gandesti? Ocolesti raspunsul sau dai un raspuns diplomatic pe care l-ai citit pe internet ?

De mult timp explic oamenilor (intervievati sau intervievatori) ca e suficient sa dai un search pe internet si gasesti intrebarile de interviu si raspunsurile la ele: de ex. la ultima intrebare poti raspunde cu “In compania Dvs., care este parcursul de cariera normal pentru o persoana cu experienta mea?” si ai trimis mingea inapoi sau “Intentionez sa devin un angajat performant intr-o companie de prestigiu ca a Dvs. Planuiesc sa-mi dezvolt competentele, sa preiau noi responsabilitati si sa aduc valoare adaugata companiei pentru care lucrez”. Wow, i-am convins, nu-i asa? Da, da, cu siguranta.

In topul non-preferintelor mele de raspunsuri la interviu sunt aceste bla-bla-uri care nu spun nimic, dar in acelasi timp pot spune totul despre candidat ca persoana: ca e fals. Si pentru ca nu poti controla intrebarile stupide si foarte previzibile ale celor mai multi dintre recrutori, zic, fii sincer, spune-le exact ce vrei; nu ai niciun plan deocamdata, foarte bine, recunoaste! si explica de ce nu-ti faci unul, ca poate ai chiar dreptate. Daca dai un raspuns gasit pe internet, macar vezi inainte daca ti se potriveste! Daca nu, risti sa ajungi intr-un post care nu te reprezinta, intr-o organizatie care nu te poate asimila (si nici tu nu te poti adapta in ea) si din care vei fi aruncat afara. La ce bun? Pierzi vremea si iti consumi neuronii, doar pentru ca la interviu ai vrut sa pari altfel decat esti de fapt. “Pai asa nu ma mai angajez niciodata”. Ai dreptate, nu te vei angaja in locuri care nu ti se potrivesc si unde oricum vei lucra frustrat.

Concluzii: Un bun recrutor va “mirosi” imediat falsul din raspunsurile pe care le dai, asa ca raspunde cat mai aproape de cum esti tu cu adevarat, da exemple care sa-ti puna in valoare calitatile (alea pe care le ai) si fa legatura cu postul sau compania pentru care candidezi. Daca nu te deranjeaza compromisurile, n-ai decat sa cosmetizezi la maxim imaginea (faimoasa perdea de fum), doar ca risti sa-ti pierzi in timp identitatea iar viata dupa masti poate deveni foarte obositoare.

Romanii nostri la Un certain regard

Iarasi, cineastii romani sunt apreciati de catre critici. Sa vedem daca si juriul de la Cannes va avea aceeasi parere.

Se pare ca Porumboiu a starnit ceva valuri, inca de acum o luna cu Politist, adjectiv (vezi articolul lui Jay Weissberg in Variety http://www.variety.com/index.asp?layout=festivals&jump=review&reviewid=VE1117940109&cs=1).

Iata cateva "vorbe" care ne dau sperante:

http://www.ifc.com/blogs/thedaily/2009/05/cannes-police-adjective.php. Cititi mai ales ultimele update-uri!

Toate nominalizarile de la Un certain regard le vedeti la http://www.festival-cannes.fr/en/archives/unCertainRegard.html. Le tinem pumnii :)

"Manager roman caut subordonati ascultatori si competenti"

Cica suntem in criza. De care? E la libera alegere, dar avem o scuza universal valabila pentru tot ce nu iese bine, pentru tot ce nu putem face si pentru starea de irascibiliate continua care ne inconjoara.

Cu nu mai putin de un an in urma, era asa o penurie de "oameni buni" pe care sa-i angajezi, vroiau prea multi bani si aduceau prea putina valoare adaugata. Marii directori se plangeau ca au crestere prea mare, proiecte multe si oameni prea putini care sa le gestioneze. Iaca (sic) ca acum trecem la cost killing (nici macar cutting nu mai e de actualitate si suficient de puternic), nu tu team building (a se citi "distractie si beutura"), nu tu prime/bonusuri, nu tu relaxare in timpul serviciului (a se citi "stam pe messanger" sau "rupem netu", pauza de masa de 2 ore).

Poi si cum face fata managerul roman situatiei? Intai reflecteaza sprijinit in pix (nu in bat ca in imagine) si gaseste explicatii bineinteles. Unde? Ati ghicit: in criza. Cum reduce bugetul: isi micsoreaza salariul deja maricel sau isi micsoreaza echipa? Iarasi ati ghicit: concediaza. Renunta la bonusuri sau calatorii la business class? Nici vorba: renunta la cursurile pentru angajati; induction-ul in companie pentru cei putini care mai vin se face intr-o sala de sedinte in picioare sau afara la tigara; alte beneficii (pentru echipa) care erau in plan nu se mai pot introduce pentru ca este incerta deductibilitatea...

Si ce declara managerul roman: "e o buna ocazie sa alegem pe cei cu adevarati valorosi, sa-i motivam pe angajatii buni si sa-i responsabilizam pe cei mai putin buni". Foarte corect ca asa zice si teoria, doar ca nu ne impiedica nimic sa o facem si inainte. "In aceasta perioada, angajatul este mai atent, mai constiincios, da randament mai mare". I-auzi tu, cum am devenit mai competenti si mai eficienti in cateva luni, mai atenti si mai responsabili (adica nu-i mai raspundem in doi peri sefului, mai usor cu telefoanele la prieteni si "plimbatul" pe internet in timpul programului, ca de produs, sigur nu produce mai mult decat inainte). Care training, workshop-uri si MBA-uri in strainatate? Asta da Return On Investment. O criza mica la cateva luni, "morcovul" promovat cum trebuie prin canalele potrivite si sa vezi atunci rezultate!!!!

Ce ne zice horoscopul

De 2 zile, o voce blonda imi tot spune la inceput de zi ca nu e bine! Mercur e retrograd deci nu e bine: sa iei decizii, sa inchei contracte, sa comunici ceva pentru ca nu vei fi inteles, sa intri in discutii ca te certi cu prietenii ..... si asa mai departe.

La cate vesti "bune" am auzit si pentru ca incercam sa gasim explicatii sau scuze pentru ce ni se intampla, (ca sa nu zic "tapi ispasitori"), asta cu astrele pare cea mai la indemana. Cum ar fi sa te duci la sefu' si sa-i zici ca azi nu vorbesti cu minunatii clienti ca nu te lasa Mercur?

De obicei nu prea iau in seama astrele, dar vad ca deja calculatorul face figuri asa ca incepe sa mi se faca frica de Mercur asta si incerc sa stau linistita. Cine stie ce ne mai aduce....?!? Nu scriu, nu gandesc, nu vorbesc, nu ma misc. Oare trece? Hai ca poate maine e mai bine!!!

Din categoria "gradina mea de vara" e in balcon....

Din dorinta de putin verde si de mai multa savoare in mancaruri, iata ce s-a intamplat in balconul personal: salvie, coriandru, busuioc, cimbru, tarhon, patrunjel..... si altele. Numai rozmarinul nu doreste sa rasara :(. Oare Mozart ajuta?

Gradinarit la scara mica dar cu efecte mari pentru pisihic, pentru amatori de "bio" si pentru mancarea gatita la ore la care nu gasesti pe nimeni in piata. Ultima realizare de week-end: marar, patrunjel si leustean bio - in traditionala ciorba, busuioc in salata, cimbru la friptura si intr-o tarta cu dovlecel si ciuperci dupa o reteta adaptata din "Good food", si mai putin inspirat: ceai de salvie.

Sa vedem ce inspiratie ne mai aduce si week-end-ul asta !!!

Cannes 2009

A inceput festivalul de la Cannes! Cam astea sunt filmele: http://www.festival-cannes.fr/en/archives/2009/inCompetition.html

Sper ca voi vedea si eu macar o parte pana la sfarsitul anului :). Deocamdata ma lupt cu Cesar-ul de anul acesta (vazut: Le premier jour du reste de ta vie, Il y a long temps que je t'aime - nu m-a impresionat foarte tare; urmatorul ar trebui sa fie Seraphine sau Entre les murs, daca le gasesc).

Stiu ca pozele sunt depasite - iulie 2008, apres le festival, cand ramasesera doar covorul rosu si ramasitele unei expozitii de fotografie pe strazi. Inca n-am ajuns anul asta ;), dar mai este timp...

Pana atunci recomandari, pronosticuri?

Unde trimit cei 2%?

Ieri, am fost trasa de urechi de "persoana responsabila" din viata mea cu privire la faimosii 2% din impozitul pe venit, pe care putem opta sa-i redirectionam catre o institutie, asociatie non-profit, etc.

Pana maine, 15 mai, mai puteti trimite 2% din impozit catre cineva care poate folosi banii muuuult mai intelept decat statul si are si mai multa nevoie de ei.

Trebuie doar sa completati Declaratia 230. Se poate nominaliza o singura entitate nonprofit. Se completeaza de mana, in doua exemplare, din care unul ramane la contribuabil. Declaratia se depune direct la registratura organului fiscal sau la oficiul postal, prin scrisoare recomandata. Gasiti formatul pe site-ul ANAF (atunci cand se poate accesa :() sau aici:

http://doilasuta.ro/pagini/resurse/decl_230_2008.pdf

We are the choices that we make!

Odata mi s-a explicat delicat si parinteste ca nu trebuie sa-mi placa neaparat locul de munca si ceea ce fac acolo. Muncesti pentru ca asa trebuie! Faci ce-ti place in timpul tau liber sau poate, cel mai bine la pensie! Am protestat vehement pe atunci, persoana s-a uitat la mine pe sub spranceana si mi-a spus: “mai vorbim noi...”. Dupa cativa ani, iarasi mi s-a explicat: cat esti tanar trebuie sa muncesti din greu pentru ca apoi, cand vei imbatrani, sa te poti bucura in liniste de ceea ce ai realizat. Flash-back-ul mi-a fost provocat de o fraza citita cu coada ochiului intr-un ziar, in care, esenta era ca angajatul munceste mult mai constiincios in perioada de criza decat inainte si m-am gandit la ce ne motiveaza cand muncim. (Asupra “angajatului ideal” voi reveni mai tarziu.)

Intrebarea la care ma gandeam ca poate ar fi cazul sa ne-o punem este daca gasim cu adevarat satisfactie in ce facem zi de zi, suntem multumiti cu adevarat de ceea ce realizam si putem spune, la sfarsitul zilei: “a fost bine, sunt ok cu mine si cu ce am facut astazi!”
Daca da, e minunat, continuam si punem "cu zambetul pe buze" urmatoarea caramida din viata noastra.

Daca nu, ce ne impiedica oare sa schimbam lucrurile? Sa spunem stop, pot si vreau sa fac altceva in viata mea.... Comoditatea, neputinta, nestiinta sau alegerile pe care le-am facut la un moment dat si care ne incorseteaza?

“We are the choices that we make!”
Ce-mi place zicerea asta! Oricat de cliseu ar parea, este atat de adevarat. Nu te obliga nimeni sa faci ce nu iti place, sa muncesti la ceva care nu-ti ofera nicio satisfactie. Bariera aceasta a fost mereu doar in mintea ta. Dar alegerile pe care le facem la un moment dat ne formeaza, ne influenteaza, ne schimba si trebuie sa traiesti apoi asa.

Nu spune nimeni ca ar fi usor sa schimbi, dar cu cat te incapatanezi si te impotrivesti mai mult alegerilor pe care le-ai face in mod natural, dar nu le faci pentru ca nu esti “lasat”, pentru ca ai obligatii, pentru ca nu ar da bine, cu atat iti va fi din ce in ce mai greu mai tarziu sa te bucuri.
Nu sfatuiesc pe nimeni sa-si dea peste cap viata sau o cariera construita cu sacrificii intr-un domeniu care nu-i place, doar pentru ca asa suna bine si nonconformist. Zic altceva: fa acum un lucru marunt pe care ti l-ai dorit foarte mult, dar l-ai tot amanat din varii motive.

Te-ai simtit ok? Gandeste-te atunci cum ar fi sa treci la lucrurile care te intereseaza cu adevarat in viata! Merita oare sa incerci?

Expozitie fotografie

Chiar daca nu ma pricep foarte bine la arte, macar pot recunoaste frumosul din cand in cand. Si, gratie Sorellei, mai am si acces direct la surse....Recunosc sunt norocoasa.

Tare mi-as fi dorit sa vad "live" expozitia, mai ales ca este prima expunere a partii talentate a familiei :).

Data viitoare, sper sa pot face invitatia din timp si eventual sa fie si in Bucuresti. Pana atunci puteti vedea aici cateva fotografii in avanpremiera: http://www.flickr.com/photos/cumatra/

A la prochaine, cherie!!!

A fi sau a deveni "leader"

Am asistat de mai multe ori la polemici privind calitati cu care ne nastem datorita unei mosteniri genetice mai generoase sau abilitati pe care le putem dobandi prin exercitiu, invatare, exersare. Cineva spunea ca te nasti leader si in nici un caz nu poti deveni unul, pentru ca: fie ai charisma, fie nu o ai.

Si uite cum m-am trezit intrebandu-ma cat adevar este aici? Si atunci de ce mai facem cursuri de leadership? Ca sa aflam teoria la ceva ce nu putem dobandi sau nu suntem in stare sa aplicam?....

Cu siguranta ne este mai greu sau mai usor sa dobandim ceva sau sa ne dezvoltam intr-o anumita directie daca si natura ne ajuta putin, dar "leadership-ul" este doar la indemana celor care au charisma? Nu prea cred si oricum ca "om de resurse umane" nici n-as putea sustine ca invatarea nu este buna sau nu contribuie foarte mult la dezvoltarea ta ca individ.

Totusi multi se intreaba de ce ar participa la un astfel de curs, sau training, sau workshop, sau ... alegeti voi numele potrivit. Am fost la un curs de leadership si am incercat apoi sa vad cu ce m-a ajutat. Cred ca cel mai important lucru a fost ca m-am oprit o secunda sa-mi pun intrebari, sa analizez daca ceea ce fac si mai ales, cum fac, este menit sa lase ceva in urma, sa-si puna amprenta. M-am intrebat mai ales care este "motivatia" pentru care actionez intr-un anumit fel: "de ce-ul". Daca reusesti sa transmiti acest lucru (motivatia sau "the purpose") si sa-i faci pe ceilalti sa te urmeze, poti fi cu adevarat leader.

In concluzie, nu va asteptati la minuni! Jocurile, exercitiile si simularile de la orice training sunt doar un pretext pentru a te face sa iti pui intrebari si pentru a te indemna sa ai curiozitatea de a merge mai departe. Sunt doar pastila care iti da pofta de mancare. Dar asteptati-va, la un astfel de curs, sa fiti implicati, sa vi se trezeasca macar putin curiozitatea, sa vreti sa faceti mai mult, mai bine. The rest is up to you!

My first hello!

First of all,, there are people much better than me in writing! So be moderate in your expectations :). This will be a sort of diary of what is important or not so important at all in my life, things I do and things I expect; things I enjoy and appreciate most.

Mersi pentru idee (stii tu cine esti ;))!

Enjoy!