Descult in ... HR

Se spune in general ca a lucra in resurse umane e simplu: nu proiectezi nave spatiale, nu cauti remedii pentru epidemii, nu filozofezi pe tema trancendentalitatii. Cu siguranta e mai simplu decat alte lucruri, nu am contrazis pe nimeni niciodata, ba mai mult i-am si incurajat pe multi sa vada cum este, pentru ca iti trebuie in principal bun simt sau "common sense", restul putandu-se invata.

Doar ca ma simt, in mod periodic, "omul ploii" batut de vant in resurse umane. Defilez gratios, sustinand pasionata beneficiile pe care le poate obtine in plus o organizatie care isi motiveaza oamenii sai cei mai buni, care isi invata angajatii de nivel mediu si ii ghideaza sa se dezvolte, care isi respecta angajatii de care se dispenseaza la un moment dat datorita unei conjuncturi economice nefavorabile.

Constat insa, ca desi foarte multa lume declarativ este de acord cu importanta oamenilor in angrenajul oricarui business, cand vine vorba de fapte, raman cateva flori stinghere sa anunte primavara ce va sa vina iar ceea ce conteaza este ce declari, respectiv IMAGINEA si nu ceea ce faci in curtea proprie. Am vazut-o in mai multe afaceri, la mai multi top manageri si ajunsesem sa cred ca asta este reteta de reusita, cel putin in spatiul nostru de business balcanic.

Incerc sa nu cad in capcana siropoasa a celor ultrasensibili de a proslavi grija fata de oameni, pana la urma suntem toti mici instrumente in atingerea scopului absolut: BANII. In schimb nu pot sa nu remarc lipsa de totala viziune a mai marilor, panica exagerata, amplificata si de lipsa de competenta manageriala care blocheaza tot fara discernamant, haosul de organizare ce scoate la iveala "boli" grave ale organizatiei, ignorarea unor reguli de conduita si de comunicare care nu mai tin de pregatirea profesionala ci efectiv de ce te-a invatat mama acasa, totul desfasurandu-se dupa principiul "dupa mine potopul" sau "eu as face, dar altii nu ma lasa".

Si pentru ca mi-am propus sa nu mai fiu negativista si sa incep sa cred ca mai exista etica in afaceri, ca mai poti face lucruri de calitate la nivel micro cu efecte la nivel macro, ca oamenii valorosi inca nu au plecat din tara noastra, ajutata fiind si de niste oameni pozitivi care iti dau elegant lectii gratuite (chiar daca sunt manageri cu adevarat importanti si timpul e ceva intr-adevar valoros pentru ei...), ma inarmez cu rabdare, afisez zambetul de business, pastrez in suflet picioarele desculte ca sa simt cu adevarat firul ierbii sub picioare si merg mai departe...

Si zic ... "Romania etica (ar putea) incepe cu mine!"

Despre cum sa scrii o scrisoare de intentie

Scopul unei scrisori de intentie /cover letter poate fi:

• sa faciliteze intr-un mod profesionist introducerea CV-ului
• sa prezinte unui potential angajator calitatile tale si eventuale recomandari
• sa genereze interesul angajatorului de a te intalni

Inainte de a porni temerar in redactarea scrisorii de intentie, trebuie sa gandesti lucrurile din perspectiva angajatorului:

• cum iti va citi acesta scrisoarea?
• care sunt factorii cheie pe care ii va cauta in scrisoare?
• care sunt factorii care vor atrage atentia angajatorului si il vor determina sa te cheme la un interviu?

Din acest punct de vedere, scrisoarea ta de intentie trebuie gandita asemeni unui proces de vanzare: tu esti produsului/serviciul iar "vanzarea" trebuie sa se faca tinand cont de nevoia cumparatorului. Iar asa cum CV-ul spune multe despre tine si scrisoarea de intentie poate determina o viitoare angajare in mod decisiv: o scrisoare bine gandita, structurata, bine scrisa, care iti pune in valoare calitatile si realizarile, care atrage atentia si mai este si concisa transmite despre tine: bine organizat, gandire strategica, orientare catre rezultate, focusat, atent la detalii.

Exista multe carti despre cum sa scrii o scrisoare de intentie (cateva ti le recomand mai jos), ce sfaturi pot sa-ti dau din perspectiva cuiva care a citit multe astfel de scrisori este sa:

• cercetezi inainte compania la care aplici, asa incat sa se regaseasca in scrisoarea ta valorile acesteia si sa reiasa faptul ca o cunosti cat de cat
• tine cont de regulile clasice de scriere (3 paragrafe: eu, tu, noi), dar adu ceva care sa te reprezinte iesind din tipare - vinde-ti calitatile!
• redacteaza un paragraf de inceput care sa straneasca interesul (multi recrutori nu depasesc primul paragraf)
• verifici la final scrisoarea (eventualele greseli de exprimare, scriere, aliniere, lipsa unor date obligatorii intr-o scrisoare, lipsa unei structuri sau a logicii, o agresivitate excesiva sau sabloane de exprimare iti asigura un loc bine-meritat la cosul de gunoi!)

Resurse: "The perfect cover letter", 3rd ed - Richard H. Beatty; "Perfect phrases for cover letters" - Michael Betrus; "Resumes for the 50+ job hunters, with sample cover letters" - VGM Career Books; "Cover letter magic, 4th ed - Trade secrets of prefessional resume writers" - Wendy S. Enelow, Lousie M. Kursmark

Un fel de scuza!!!

Recunosc, am facut o pauza lunga...

Nu pentru ca nu mai aveam lucruri de povestit, ci pentru ca am fost mult prea pornita, dezamagita de lucrurile care se intampla in jurul meu si m-am gandit ca nu vreau sa transform paginele astea intr-un manifest vehement, pentru ca nu ar mai fi fost nicio urma de leisure sau pleasure...

Sincer nu prea am mai putut sa fac haz de necaz si sa ironizez prostia, care cu aroganta, este afisata ca adevar absolut.

Totusi, se pare ca tocmai delasarea noastra de a ne razvrati, de a arata neregulile, de a grai, incurajeaza impamantenirea unor proaste obiceiuri sau proaste reguli.

Asa ca, plini de voiosie, pe alea tarii meleaguri, inarmati cu rabdare, pornim din nou la drum. Poate, poate mai salvam ceva !?!?.....

Despre prietenie si prieteni

De multa vreme vroiam sa scriu despre prietenie, dar n-am avut vorbe...Ca atunci cand simti, dar din diverse motive, nu poti sa spui cu voce tare pentru ca ti se pare ca ar suna prea banal, sau prea dur, sau prea ciudat. Si atunci vorbele raman acolo in suflet si fie putrezesc si te otravesc incet, fie germineaza si prind viata si gata, esti eliberat. Este posibil sa nu fie chiar momentul verbalizarii, dar si-au cerut dreptul la eliberare si n-am avut incotro.

Si pentru ca eu eminamente simt, aproape pana la limita totalei lipse de ratiune (ca sa nu spun lipsa de inteligenta, sau mai simplu prostie), nu putea sa fie altfel in cazul prieteniei. Asa ajunge sa doara atat de rau dezamagirea in cazul prietenilor, ca atunci cand se rupe si dispare o mare iubire. Eu cred cu tarie ca trebuie sa-ti iubesti sincer si foarte mult prietenii ca sa poti oferi tot ceea ce poate naste o astfel de legatura, care in cazul multora, se creaza in ani si nu zile sau luni.

Prietenia are de trecut teste negandite in mod voit, o pui la incercare, o chinui si o dezmierzi, o alinti si vezi daca si cat rezista. Desi poate sa para un joc grotesc, sunt incercari, pe care din pacate multe prietenii nu le trec. Si am regretul unor prietenii rupte deodata sau instrainate, fara prea multe explicatii, cuvinte, pentru ca vorbele au ramas acolo, inchise si n-au dat rod. Din orgoliu, prostie sau poate prea putine sentimente...

Prietenii iti umplu viata si nu pot fi inlocuiti asa usor, mai ales cand sunt langa tine de ani ...10 – 20 – si mai mult.....Cand ai o mare bucurie sau una marunta, simti ca trebuie sa-i ai alaturi si ii strangi tare in suflet si ii storci egoist, si te umpli de linistea acelor zile pentru a uda cu bucuria lor momentele mai putin placute sau chiar dureroase. Sa dai fara gandul de primi ceva inapoi, sa gandesti momente speciale si sa oferi bucuria unor lucruri marunte, ale tale special pentru prietenii tai si mai ales sa stii sa primesti si sa apreciezi ce primesti, cred ca asta conteaza si definesc o prietenie adevarata.

Cand ai ajuns sa fii o carte deschisa pentru anumiti oameni sau poti tu citi pe altii la fel de bine, cand lasi mastile de teatru deoparte fara sa-ti fie teama ca vei fi judecat sau vulnerabil, cand vorbele ies fara sa te chinuie si fara sa raneasca pe ceilalti, cand apropierea celor din jur iti face bine, indiferent de starea in care esti, cand rasul e impartasit complet si plansul e in egala masura al celuilalt asa cum este al tau, inseamna ca ai gasit sau regasit prietenii ce-ti vor fi pe viata aproape. Si asta e bogatia cea mai de pret pe care o vei strange intreaga viata.

Cursuri de limbi straine online

Am descoperit saptamana trecuta un site de cursuri de limbi straine online care mi se pare foarte accesibil, prietenos si usor de urmat in pauze, mai ales daca ai un program incarcat (conditia e sa ai casti :)).

Pana la un anumit nivel, cursurile sunt gratuite si poti oricand sa te corectezi si sa conversezi cu alti vorbitori (nativi sau nu) pentru a-ti imbunatati pronuntia si a acumula vocabular. Poti fi chiar profesor/tutor pentru alti incepatori, la limbile pe care le cunosti foarte bine.

Sper ca asa macar sa avansez cu limba germana, nu de alta dar nu mai fac fata copilului care zice la toata lumea ca "mami stie engleza si alte limbi; nu stie germana".

Daca va intereseaza: http://www.livemocha.com/. Astept comentarii si alte sugestii ;)

La 5 ani si un pic la Universitate?!?

Copilul meu nu este sigur un geniu, dar am senzatia ca oricum ne intrece cu mult pe noi, "babacii", asa cum eram la varsta lui.

Sau poate mi se pare mie, subiectiva fiind datorita gradului de rudenie....

Dupa o saptamana petrecuta impreuna pe motiv de forta majora (in care am si stat cu burta pe carte...), constat ca e fooooooarte greu la gradinita; asa ca rasuflu usurata ca l-au preluat cei pregatiti pentru asta. In orice caz, acum stiu mult mai multe despre predarea limbilor straine la prescolari, alfabet, fise de lucru si programa de la grupa pregatitoare.

Am ajuns aici, datorita unei plimbari de week end prin Iasi in conditii innourate si friguroase.

Bilantul insa pare pozitiv:
- plimbare prin Copou si fanfara militara - placut

- Universitate - sala pasilor pierduti si aula ("as vrea si eu sa merg la Facultatea asta")- dragut

- ceai cu origami si studiu individual al operei lui Michelangelo - placut

- noile specii de dinozauri - grozav

- Mitropolie - no comment

- plimbare cu tramvaiul - suuuuuper.

Vrei la Paris?

Greu ne mai dezmortim cand vine frigul!!!

E valabil pentru mine, dar uite m-a dezmortit ceva de dimineata, cand un prieten bun ma intreba (....evident nu direct ci printr-un link catre blogul lui - uff unde am ajuns cu modernizarea) daca vreau la Paris?
Normal ca vreau!!!! Oricand, in orice anotimp, mai ales cand nu e plin sezon turistic.

Deschid deci link-ul cu pricina si trecand peste informatiile despre concurs (trebuia sa fie si o conditionare la mijloc - daca va intereseaza vedeti aici), citesc si mi se aprind beculetele, ce-i drept mai greu asa de luni, si cam la a doua incercare: un site banipepost.com care iti da posibilitatea sa te inscrii si sa participi la tot felul de concursuri. Nu trebuie decat sa faci ce ar trebui sa faca orice blogger harnic si care se respecta: sa scrie!!!

Luati de vedeti si poate va platiti macar abonamentul de Internet sau.... poate vedeti Parisul! Sau lasati, mai bine ma duc eu aici :)