marți, 16 februarie 2010

Un fel de scuza!!!

Recunosc, am facut o pauza lunga...

Nu pentru ca nu mai aveam lucruri de povestit, ci pentru ca am fost mult prea pornita, dezamagita de lucrurile care se intampla in jurul meu si m-am gandit ca nu vreau sa transform paginele astea intr-un manifest vehement, pentru ca nu ar mai fi fost nicio urma de leisure sau pleasure...
Sincer nu prea am mai putut sa fac haz de necaz si sa ironizez prostia, care cu aroganta, este afisata ca adevar absolut.

Totusi, se pare ca tocmai delasarea noastra de a ne razvrati, de a arata neregulile, de a grai, incurajeaza impamantenirea unor proaste obiceiuri sau proaste reguli.
Asa ca, plini de voiosie, pe alea tarii meleaguri, inarmati cu rabdare, pornim din nou la drum. Poate, poate mai salvam ceva !?!?.....

vineri, 13 noiembrie 2009

Despre prietenie si prieteni

De multa vreme vroiam sa scriu despre prietenie, dar n-am avut vorbe...Ca atunci cand simti, dar din diverse motive, nu poti sa spui cu voce tare pentru ca ti se pare ca ar suna prea banal, sau prea dur, sau prea ciudat. Si atunci vorbele raman acolo in suflet si fie putrezesc si te otravesc incet, fie germineaza si prind viata si gata, esti eliberat. Este posibil sa nu fie chiar momentul verbalizarii, dar si-au cerut dreptul la eliberare si n-am avut incotro.

Si pentru ca eu eminamente simt, aproape pana la limita totalei lipse de ratiune (ca sa nu spun lipsa de inteligenta, sau mai simplu prostie), nu putea sa fie altfel in cazul prieteniei. Asa ajunge sa doara atat de rau dezamagirea in cazul prietenilor, ca atunci cand se rupe si dispare o mare iubire. Eu cred cu tarie ca trebuie sa-ti iubesti sincer si foarte mult prietenii ca sa poti oferi tot ceea ce poate naste o astfel de legatura, care in cazul multora, se creaza in ani si nu zile sau luni.

Prietenia are de trecut teste negandite in mod voit, o pui la incercare, o chinui si o dezmierzi, o alinti si vezi daca si cat rezista. Desi poate sa para un joc grotesc, sunt incercari, pe care din pacate multe prietenii nu le trec. Si am regretul unor prietenii rupte deodata sau instrainate, fara prea multe explicatii, cuvinte, pentru ca vorbele au ramas acolo, inchise si n-au dat rod. Din orgoliu, prostie sau poate prea putine sentimente...

Prietenii iti umplu viata si nu pot fi inlocuiti asa usor, mai ales cand sunt langa tine de ani ...10 – 20 – si mai mult.....Cand ai o mare bucurie sau una marunta, simti ca trebuie sa-i ai alaturi si ii strangi tare in suflet si ii storci egoist, si te umpli de linistea acelor zile pentru a uda cu bucuria lor momentele mai putin placute sau chiar dureroase. Sa dai fara gandul de primi ceva inapoi, sa gandesti momente speciale si sa oferi bucuria unor lucruri marunte, ale tale special pentru prietenii tai si mai ales sa stii sa primesti si sa apreciezi ce primesti, cred ca asta conteaza si definesc o prietenie adevarata.

Cand ai ajuns sa fii o carte deschisa pentru anumiti oameni sau poti tu citi pe altii la fel de bine, cand lasi mastile de teatru deoparte fara sa-ti fie teama ca vei fi judecat sau vulnerabil, cand vorbele ies fara sa te chinuie si fara sa raneasca pe ceilalti, cand apropierea celor din jur iti face bine, indiferent de starea in care esti, cand rasul e impartasit complet si plansul e in egala masura al celuilalt asa cum este al tau, inseamna ca ai gasit sau regasit prietenii ce-ti vor fi pe viata aproape. Si asta e bogatia cea mai de pret pe care o vei strange intreaga viata.

joi, 22 octombrie 2009

Cursuri de limbi straine online

Am descoperit saptamana trecuta un site de cursuri de limbi straine online care mi se pare foarte accesibil, prietenos si usor de urmat in pauze, mai ales daca ai un program incarcat (conditia e sa ai casti :)).

Pana la un anumit nivel, cursurile sunt gratuite si poti oricand sa te corectezi si sa conversezi cu alti vorbitori (nativi sau nu) pentru a-ti imbunatati pronuntia si a acumula vocabular. Poti fi chiar profesor/tutor pentru alti incepatori, la limbile pe care le cunosti foarte bine.

Sper ca asa macar sa avansez cu limba germana, nu de alta dar nu mai fac fata copilului care zice la toata lumea ca "mami stie engleza si alte limbi; nu stie germana".


Daca va intereseaza: http://www.livemocha.com/. Astept comentarii si alte sugestii ;)

luni, 19 octombrie 2009

La 5 ani si un pic la Universitate?!?

Copilul meu nu este sigur un geniu, dar am senzatia ca oricum ne intrece cu mult pe noi, "babacii", asa cum eram la varsta lui.

Sau poate mi se pare mie, subiectiva fiind datorita gradului de rudenie....

Dupa o saptamana petrecuta impreuna pe motiv de forta majora (in care am si stat cu burta pe carte...), constat ca e fooooooarte greu la gradinita; asa ca rasuflu usurata ca l-au preluat cei pregatiti pentru asta. In orice caz, acum stiu mult mai multe despre predarea limbilor straine la prescolari, alfabet, fise de lucru si programa de la grupa pregatitoare.

Am ajuns aici, datorita unei plimbari de week end prin Iasi in conditii innourate si friguroase.

Bilantul insa pare pozitiv:
- plimbare prin Copou si fanfara militara - placut

- Universitate - sala pasilor pierduti si aula ("as vrea si eu sa merg la Facultatea asta")- dragut

- ceai cu origami si studiu individual al operei lui Michelangelo - placut

- noile specii de dinozauri - grozav
- Mitropolie - no comment

- plimbare cu tramvaiul - suuuuuper.

Vrei la Paris?

Greu ne mai dezmortim cand vine frigul!!!

E valabil pentru mine, dar uite m-a dezmortit ceva de dimineata, cand un prieten bun ma intreba (....evident nu direct ci printr-un link catre blogul lui - uff unde am ajuns cu modernizarea) daca vreau la Paris?
Normal ca vreau!!!! Oricand, in orice anotimp, mai ales cand nu e plin sezon turistic.

Deschid deci link-ul cu pricina si trecand peste informatiile despre concurs (trebuia sa fie si o conditionare la mijloc - daca va intereseaza vedeti aici), citesc si mi se aprind beculetele, ce-i drept mai greu asa de luni, si cam la a doua incercare: un site banipepost.com care iti da posibilitatea sa te inscrii si sa participi la tot felul de concursuri. Nu trebuie decat sa faci ce ar trebui sa faca orice blogger harnic si care se respecta: sa scrie!!!

Luati de vedeti si poate va platiti macar abonamentul de Internet sau.... poate vedeti Parisul! Sau lasati, mai bine ma duc eu aici :)

miercuri, 2 septembrie 2009

I remembered Leonard Cohen

Noroc cu afisele vazute pe fuga pe stalpii din oras ca sa-mi mai aduca aminte de muzica pitita cumintica prin folderele din calculator.

Uite asa am dezgropat cu grija si am ascultat azi toata ziua Leonard Cohen. Mint, de fapt a fost mult mai putin, iar jumatate dintre melodii nici nu le-am ascultat "pen'ca" zuza mea tot avea ceva de povestit mai important decat orice...

Oricum a fost foarte bine ... in my secret life, ca si asa nu ajung niciodata la concerte.

P.S. As fi vrut sa si pun o piesa, dar nu ma lasa tehnica, ca nervii m-au lasat demult

marți, 1 septembrie 2009

Cum sa treci de un interviu cu un recrutor....slab

Ma miram intr-o vreme de ce nu intelege multa lume rolul resurselor umane, ba mai mult, considera pe cei care lucreaza in domeniu, fie ei in departamente sau in firme de consultanta in HR, niste persoane ajunse acolo pentru ca nu si-au gasit de lucru prin alte parti.

Ei bine, nu ma mai mir! Nu ai cum sa fii credibil cand foarte multi reprezentanti ai domeniului (nu dau cifre, pentru ca, spre deosebire de altii, n-am facut un studiu fundamentat in care sa masor pe un esantion reprezentativ gradul de multumire sau nemultumire cu privire la relatia cu impricinatii - sic) habar nu au ce si cum trebuie sa faca sau nici macar nu-si inteleg profesia.

Sa luam cazul simplu al recrutarii.
Aparent pare simplu: recrutorul, fie el parte din compania angajatoare fie reprezentand o terta parte specializata in recrutare, ar trebui (teoretic):
- sa inteleaga nevoia (ce cauta?),
- sa-si fixeze tintele (unde sa caute?),
- sa stabileasca modalitatea/instrumentele prin care face selectia (cum?),
iar in final sa ofere cei mai potriviti candidati pentru ca beneficiarul sa aleaga cu usurinta.

Foarte frumos! Doar ca ne cam scrantim picioarele la "ce?" (nici macar nu se inteleg nevoia sau cerintele) sau la cum?. Cu alte cuvinte, ne imaginam un portret robot al candidatului ideal ce nu are nici o legatura cu ceea ce vrea sau are nevoie beneficiarul sau o dam in bara artistic la modul in care intelegem sa "selectam" (ce pretios si puternic suna!!!). Ei aici se intampla ca recrutorul (foooooarte experimentat) sa te ia la intrebari despre ce si cum ai facut, clasicele "ce vrei sa faci in urmatorii 5 ani", "da-mi un exemplu in care...." s.a.m.d.

Aici se poate rupe filmul pentru ambele parti:
- candidatul considera intrebarile nerelevante pentru interviu pentru ca stie (in mod clar) mai multe despre specificul postului si considera ca nu are niciun sens sa stea de vorba cu cineva pe care nu da doi bani, iar
- recrutorul nu primeste raspunsul exact pe care il asteapta si pe care l-a gasit intr-o carte sau pe internet (pentru ca, na, s-a documentat). Si, surpriza, recrutarea esueaza, pentru ca cele doua parti nu s-au inteles si nu si-au potrivit tiparele.

Si, pentru ca sunt de parere, ca daca nu esti in stare sa recunosti un om bun si sa te stradui sa-l atragi sa lucreze pentru tine, atunci iti meriti soarta si n-ai decat sa lucrezi cu toti mediocrii obedienti si liniari; comentez doar pentru candidat: daca stii ce vrei sa obtii si iti cunosti interesul nu te bloca in a demonstra (cu aroganta indreptatita cateodata sau poate nu...) cine e cel mai destept in toata treaba asta, ci adopta o strategie de tipul "vrajeste albina ca sa ajungi la miere", respectiv, arata cu rabdare cat de multe stii si ce poti face fara a suna a lectie data unui copil tembel.
Cine stie, se poate intampla, sa dai peste o vulpe batrana care intr-adins face pe proasta!

In rest, Doamne ajuta sa ne curatam de pretentii fara fond si ifose gratuite, sa dam jos gulerul scrobit si pantofii care ne strang (ca sa nu zic vorba cu batul...) si, ceva mai relaxat, sa intelegem ca se poate sa ai o abordare win-win si in situatii de felul asta.