miercuri, 13 mai 2009

We are the choices that we make!

Odata mi s-a explicat delicat si parinteste ca nu trebuie sa-mi placa neaparat locul de munca si ceea ce fac acolo. Muncesti pentru ca asa trebuie! Faci ce-ti place in timpul tau liber sau poate, cel mai bine la pensie! Am protestat vehement pe atunci, persoana s-a uitat la mine pe sub spranceana si mi-a spus: “mai vorbim noi...”. Dupa cativa ani, iarasi mi s-a explicat: cat esti tanar trebuie sa muncesti din greu pentru ca apoi, cand vei imbatrani, sa te poti bucura in liniste de ceea ce ai realizat. Flash-back-ul mi-a fost provocat de o fraza citita cu coada ochiului intr-un ziar, in care, esenta era ca angajatul munceste mult mai constiincios in perioada de criza decat inainte si m-am gandit la ce ne motiveaza cand muncim. (Asupra “angajatului ideal” voi reveni mai tarziu.)

Intrebarea la care ma gandeam ca poate ar fi cazul sa ne-o punem este daca gasim cu adevarat satisfactie in ce facem zi de zi, suntem multumiti cu adevarat de ceea ce realizam si putem spune, la sfarsitul zilei: “a fost bine, sunt ok cu mine si cu ce am facut astazi!”
Daca da, e minunat, continuam si punem "cu zambetul pe buze" urmatoarea caramida din viata noastra.

Daca nu, ce ne impiedica oare sa schimbam lucrurile? Sa spunem stop, pot si vreau sa fac altceva in viata mea.... Comoditatea, neputinta, nestiinta sau alegerile pe care le-am facut la un moment dat si care ne incorseteaza?

“We are the choices that we make!”
Ce-mi place zicerea asta! Oricat de cliseu ar parea, este atat de adevarat. Nu te obliga nimeni sa faci ce nu iti place, sa muncesti la ceva care nu-ti ofera nicio satisfactie. Bariera aceasta a fost mereu doar in mintea ta. Dar alegerile pe care le facem la un moment dat ne formeaza, ne influenteaza, ne schimba si trebuie sa traiesti apoi asa.

Nu spune nimeni ca ar fi usor sa schimbi, dar cu cat te incapatanezi si te impotrivesti mai mult alegerilor pe care le-ai face in mod natural, dar nu le faci pentru ca nu esti “lasat”, pentru ca ai obligatii, pentru ca nu ar da bine, cu atat iti va fi din ce in ce mai greu mai tarziu sa te bucuri.
Nu sfatuiesc pe nimeni sa-si dea peste cap viata sau o cariera construita cu sacrificii intr-un domeniu care nu-i place, doar pentru ca asa suna bine si nonconformist. Zic altceva: fa acum un lucru marunt pe care ti l-ai dorit foarte mult, dar l-ai tot amanat din varii motive.

Te-ai simtit ok? Gandeste-te atunci cum ar fi sa treci la lucrurile care te intereseaza cu adevarat in viata! Merita oare sa incerci?

2 comentarii:

  1. Si eu am mai auzit discutia despre "imi place ce fac", dar acum am avut si un flash! Tocmai am realizat ca nu-mi place ce fac! As vrea sa ma apuc de gradinarit :)! In aer liber, floricele, pasarele...asta mi-ar placea! Problema e cine ma va sustine financiar :( Se ofera cineva sa-mi dea o gradina pe mana? Sa ma sponsorizeze?

    RăspundețiȘtergere
  2. Mugur: sunt multe cuvinte care merita inlocuite in limbajul nostru: preferatul meu ar fi "pot" in loc de "nu pot". Din pacate, si asta o pot spune pe propria piele, sunt situatii cand se aplica si functioneaza si e foarte frumos, si altele in care nu prea e cazul sa le folosesti.
    Simona: o gradina se gaseste pentru fiecare - in balcon, in fata blocului; cat priveste sponsorizarea, sunt convinsa ca gasesti resurse pana la urma.

    RăspundețiȘtergere