vineri, 5 iunie 2009

Obiceiuri si superstitii de Rusalii

Duminica sunt Rusaliile. Si pentru ca e bine sa fii informat si mai ales pentru ca vroiam sa inteleg de ce avem "liber de la stapanire", m-am apucat de studiat.

Suprapusa peste sarbatoarea crestina a pogorarii Sfantului Duh (nasterea Bisericii Crestine), Rusaliile sunt o straveche sarbatoare preluata din mitologia romana (Rosalia, Sarbatoarea Trandafirilor, era o zi inchinata cultului mortilor, se aduceau ofrande: alimente si trandafiri pentru imbunarea sufletelor celor disparuti).

La noi la romani, Rosalia s-a transformat, suferind influente ale cultului solar si ale miturilor autohtone, iar cele noua zile de Rosalii au fost personificate sub forma unor fapturi fantastice tinere, frumoase, capricioase si razbunatoare. Rusalcele sunt sufletele fetelor moarte de tinere si fiicele lui Rusalim Imparat. Asemenea Ielelor, cu care sunt deseori confundate, danseaza foarte frumos in aer sau pe pamant, noaptea, asezate in cerc, dar daca sunt zarite de un muritor sau daca, din greseala cineva calca pe locul pe care au dansat, acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, popular, "luat de Rusalii".

De Rusalii, oamenii ar trebui sa poarte pelin la brau sau in san, pentru a fi feriti de mania lor. In Duminica Rusaliilor nu e bine sa te urci in arbori sau in locuri inalte si nici sa calatoresti departe de casa. La poarta si in casa se pun flori, frunze de tei sau de nuc. In ziua aceasta sa nu se certe nimeni, caci e luat de Iele sau de Rusalii.
E bine sa ai la tine trei fire de usturoi, in san sau la brau. Femeile duc la biserica frunze de nuc si de tei si le pun apoi la stresinile caselor sau la icoane. De la Duminica Rusaliilor, timp de noua saptamani, nu se mai culeg ierburi de leac.

Un obicei unic in tara de Rusalii, in localitatea clujeana Batin este “impanatul boului“ si consta intr-o procesiune care se desfasoara pe ulitele satului, personajul principal fiind un bou impodobit cu ghirlande de flori. In fata parohiei, preotul satului il sfinteste, apoi da de baut participantilor. Boul este, la un moment dat, eliberat si, conform traditiei, o fecioara “il stapaneste“, apoi face de trei ori cu el ocolul unei mese, in incurajarile asistentei. Potrivit datinii, fata se va marita intr-un an. Satenii de pe Valea Gurghiului (judetul Mures) sarbatoresc in fiecare an, dupa Rusalii, obiceiul numit “udatul nevestelor“. Conform traditiei, numai femeile care vor fi udate vor fi mai sanatoase si mai frumoase. Tot de Rusalii, in satul Sona (Brasov), ceata tinerilor ii colinda pe batrani.

In Saptamana Rusaliilor, ce incepe in Duminica Rusaliilor, nu se munceste deloc (Yeeeee, asta era), caci atunci ele zboara prin vazduh, canta si joaca pe la raspantii, prin poieni, pe la fantini, pe la cruci si biserici parasite, iar pe cine lucreaza il schilodesc, scotandu-i ochii, asurzindu-l sau innebunindu-l (acum ati inteles de ce nu trebuie sa muncim?!?!).
Noroc cu jocul Calusarilor care ar trebui sa ne apere de Rusalii!

Si asta nu e tot, pentru ca exista si Sambata de dinaintea Rusaliilor (sau Mosii de vara). Si atunci avem o multime de superstitii: nu trebuie sa dormi afara (daca dormi in cort e bine oare?) , nu e bine sa torci si sa calci, nu se arunca laturile si nici nu se matura. Daca vrei sa te aperi de furturi si pierderi, din primul fel gatit in aceasta zi, trebuie sa dai de pomana, se da de pomana ceapa si usturoi verde ca sa-ti rodeasca gradina, iar daca scoti apa din fantana, lasa un banut-plata pentru apa mortilor.

Deja am obosit. Mai bine stau cuminte si nu fac mare lucru zilele astea....

joi, 4 iunie 2009

Mostra de interviu!?!?

Se da un recrutor, un candidat si un interviu.

Scopul celui dintai: sa gaseasca omul potrivit pentru postul oferit de clientul sau (in traducere, sa verifice, cat de obiectiv posibil, indeplinirea unor criterii legate de pilda de experienta in lucrul pe un anumit tip de proiecte, experienta in conducerea unor echipe etc) . Scopul celui de-al doilea: sa gaseasca un loc de munca in care sa castige bine, sa cunoasca ce are de facut si eventual sa si promoveze (nu se aplica in toate cazurile).

Ca sa-si atinga obiectivele, fiecare trebuie sa obtina anumite informatii, asa ca are loc o discutie, numita interviu, in care se face schimb de informatii.

"Povestiti-mi, va rog, pe scurt despre tipurile de proiecte la care ati lucrat"
"Aaaa, pai nu pot, ca e confidential"

"Nu-mi spuneti numele clientului, as vrea sa-mi dau seama insa despre amploarea proiectului, marimea echipei, rolul dvs. in echipa si cum s-a finalizat. Sa luam, de exemplu, proiectul de implementare a........"
" Ce pot sa va spun este ca totul a fost ok, mai mult, nu cred ca este profesional, pentru ca am semnat un acord de confidentialitate pe care nu doresc sa il incalc"

"In regula, nici nu dorim lucrul acesta. Si clientul nostru asteapta de la angajatii sai pastrarea confidentialitatii, insa ce ati putea totusi sa ne povestiti despre munca dvs.?"
"Pai, scrie in CV-ul meu, credeam ca l-ati citit!!!"

"Totusi, ce scrie in CV este doar un rand, sunt convins ca experienta dvs. in acest proiect poate fi detaliata asa incat contributia personala sa fie pusa in valoare. Asta nu reiese din CV, din acest motiv ne si intalnim sa discutam..."
"Da, insa sunt lucruri despre care nu pot vorbi. Poate dvs. sunteti angajati de concurenta sa ma trageti de limba. Nu se stie niciodata, asa ca no comment"

Si uite asa, se continua cu no comment si e confidential, pana cand isi strange fiecare lucrusoarele, isi iau civilizat la revedere si se trece la urmatorul....

Candidatul, mandru de el ca nu a divulgat niciun secret de serviciu de o importanta vitala pentru viitorul companiei, recrutorul, siderat, ca dupa atatia ani de recrutare, n-a putut scoate mai nimic din care sa-si faca o idee despre candidat: o fi bun, n-o fi bun ?!?

Vin si ma intreb atunci, de ce mai accepta oamenii sa vina la un interviu daca nu sunt dispusi sa vorbeasca despre ei??? Se stie ca, din ce in ce mai mult, in foarte multe posturi, abilitatile de comunicare sunt esentiale (esti parte din echipe transversale, lucrezi cu oameni cu care nu te intalnesti niciodata, faci doar o bucata dintr-un tot care nu se leaga daca nu transmiti corect si clar informatia).

A fi capabil sa faci un om, care nu are (aparent) nicio legatura cu domeniul in care lucrezi (respectiv recrutorul) sa inteleaga esenta muncii tale, realizarile mari sau marunte pe care le-ai obtinut fara sa-i oferi date confidentiale, poate fi o dovada ca esti foarte bun in ceea ce faci si ca stii sa cerni intre tipurile de informatii la care ai acces. Nu e bineinteles singura unitate de masura, dar poate cantari destul de greu pana sa ajungi sa discuti cu viitorul tau angajator despre partea tehnica la care esti foarte bun.

Poate cel care te recruteaza nu e foarte priceput, nu stie analiza financiara, strategie de produs sau programare Java, sau poate chiar iti pune intrebari nepermise, insa modul in care poti conduce discutia asa incat sa te pui in valoare, spune multe despre tine, candidat in cautarea unui loc de munca.....

miercuri, 3 iunie 2009

Office hookups on the rise!!!!!

Ce face o fata desteapta si mai ales de cariera in vreme de recesiune?

Expertii (americani) spun ca (cica !?!) una din consecintele recesiunii ar fi cresterea "cuplarilor" intre colegi. Totul e pus, mai nou, in carca recesiunii.

Atunci cand lucrezi mult peste program, creste stressul, creste nevoia de relaxare si uite asa.....te relaxezi cu cine e prin preajma. Ca doar nu mai ai timp sa socializezi cand pleci la 2 noaptea de la birou!!!! Si in plus, esti si in trend. Sa nu mai zica amicii tai ca nu esti "cool" si ca esti obsedata de munca!!! Go, girl, go!

Ce lucruri interesante afli in revistele pentru femei!!!!

La pescuit

Pacat ca e prohibitie.
N-am inteles, pana de curand, care e placerea pescarilor amatori ?!? Stau la capatul unui bat si se uita fix la chestia aia care ramane deasupra apei (pluta); daca nu prind peste, dau vina pe vant, caldura, loc, lipsa momelii potrivite care tocmai tie iti lipseste (ba cu vermusi-alb, rosu sau galben, rama, mamaliga, patratica, cocolos...si am uitat restul).

Atunci cand nu prinzi nici macar o coada de peste, cel de pe balta iti spune: "pai trebuia sa veniti de dimineata...", "v-am spus sa mergeti dincolo de jumatatea baltii...", uitati pe cei de acolo, le-a mers cu cocolos" si uite asa ti-a luat banii, da placerea pescuitului a ramas.

"Dar macar balta e frumoasa...." zici cu jind uitandu-te la vecinu' cum scoate la un sfert de ora cate unu mic, da macar scoate ceva......

E frumos intr-adevar la pescuit. Cred ca m-as descurca si fara lanseta, undita si momeli. Imi iau patura, umbrela de soare, pantalonii scurti, o carte faina si....."trai nineaca". Peste gasim si la pescarie!

marți, 2 iunie 2009

Hai sa te evaluez putin...

Uite asa, mai trece un an si fiecare angajat trebuie sa treaca prin controlul periodic, sa-si ia portia necesara de laude sau de bobarnace (denumire stiintifica: recompense/reprimande, performance appraisal, performance development planning, samd).

Asta acolo unde compania si poseda un minunat instrument de evaluare. Acolo unde nu avem, nu-i nimic, facem repede o bricola pe genunchi, ca doar trebuie sa afle si sefu' care-i pulsul in companie, adica facem un soi de barfa formalizata, imbracata elegant sub forma unei evaluari a performantelor sau competentelor (ca oricum nu se mai sesiseaza diferenta).

Pacat insa ca sistemul este aplicat de oameni, care numai obiectivi nu sunt, mai ales cand cineva i-a suparat foarte tare (dupa cum stiti, lucrurile bune se uita repede si e mai simplu sa judeci arbitrar si informal).
Si apar erorile pentru ca:

- instrumentul de evaluare nu contine si un ghid de aplicare sau macar o scala descriptiva, pe baza careia sa se faca o punctare unitara si coerenta pentru toate departamentele si posturile
- evaluarea se face exclusiv pe hartie sau online, fara o discutie fata in fata, in care fiecare parte sa aduca argumente ("vezi ca ti-am facut evaluarea, ai iesit bine", "primesc si marire de salariu, sefu'?" "ai innebunit, pe criza asta? Mai ai rabdare, poate peste 6 luni")
- evaluatorul uita ca evaluarea se face pe baza unor obiective fixate la inceputului anului (si nu cu cateva saptamani in urma) si agreate de angajat
- evaluatorul ia in considerare evenimentele recente si nu intreaga perioada evaluata, pentru ca nu a urmarit evolutia persoanei evaluate de la data ultimei evaluari (documentarea consuma timp si energie...)
- managerul (pentru ca stie ca nu poate sa-i ofere angajatului marirea de salariu asteptata, sau stie ca promisiunile de dezvoltare facute la ultima evaluare nu s-au concretizat, sau pentru ca pur si simplu, nu-i place sa dea vesti proaste) tergiverseaza programarea intalnirii de evaluare pana cand subordonatul ajunge la o stare de frustrare in care o discutie obiectiva nu mai poate avea loc
- nu se ia in calcul sau nici macar nu se solicita feedback-ul clientilor, al subordonatilor (unde este cazul) sau colegilor, pentru a avea o imagine completa asupra contributiei individuale si nevoilor de dezvoltare a fiecarei persoane in parte
- evaluatul / evaluatorul se intrec in a aduce in discutia de evaluare emotii, sentimente, trairi in loc de fapte concrete si cifre
- intalnirea de evaluare nu se concretizeaza intr-un plan realist de dezvoltare.

Consecintele: angajatul nu stie incotro ar trebui sa se indrepte, ce mai are de invatat sau de remediat in performante sau comportament, apar frustarile si ajunge la concluzia la oricum evaluarea e o simpla formalitate si se face degeaba (obtinem exact contrariul a ceea ce ne-am propus: cresterea motivarii si a performantelor, dezvoltarea individului).

Si toate astea se intampla atunci cand aplici un sistem de evaluare, nu mai vorbim de modul in care se construieste un sistem care sa fie si aplicabil. Atunci incepe distractia!!!

luni, 1 iunie 2009

Pot sa scriu in CV ca stiu interlingua?

"Interlingua este o limba artificiala bazata pe limbile romanice. Intre 1924 si 1955, un grup de lingvisti profesionisti au caracterizat limba latină ca limba "supravietuitoare" si au înregistrat-o intr-o lucrare publica pentru institutul stiintific IALA (International Auxiliary Language Association).
Ca rezultat a aparut limba numită acum Interlingua. Gramatica sa a fost simplificata la maxim, pentru ca toti europenii sau americanii instruiti să poată întelege la prima vedere orice text tehnic sau stiintific, scris în Interlingua." (source: wikipedia)


Si eu care ma incapatanez sa invat germana....

"De maine nu mai veniti la munca!" "Da? Bine.."

Ai spus vreodata unui om ca este concediat? I-ai vazut sufletul? I-ai ghicit deznadejdea?

"De maine nu mai veniti la munca! Postul Dvs. se restructureaza." Ma uit la omul din fata mea: simplu, modest (ca sa nu-i spun sarac). Umil ne intreaba: "am voie sa-mi iau ochelarii de la vestiar? Eu si sotia avem aceeasi pereche....". Apoi, indoit de spate, pleaca pe langa bicicleta veche, de cel putin 20 de ani. Noroc ca stie mecanic drumul spre casa....L-a invatat in 25 de ani de munca in acelasi loc. Acum gata, va trebui sa invete un alt drum.

"Stiti probabil ca nu mai avem comenzi. Trebuie sa reducem personalul. Astazi e ultima zi de lucru pentru Dvs." "Bine." N-a comentat, nu a plans. A plecat spre casa, si-a cumparat o paine in drum, a urcat in garsoniera ingramadita si abia atunci au venit lacrimile. Nu avea cui sa spuna ca de maine sta acasa.

"Veniti sa va semnati lichidarea! De luni nu mai este nevoie sa veniti. Se inchide fabrica".
Ar vrea sa protesteze, sa se lupte, sa strige: "din cauza voastra s-a ajuns aici. Ati vrut sa o vindeti la fiare vechi." Dar tace, inghitind in sec, mai priveste sectia, masinile care nu se mai misca din ianuarie, pana si mirosul de ulei de abia se mai simte. A crescut odata cu fabrica asta, cand s-a deschis a fost printre primii angajati, a albit in ea. 33 de ani. Catelul il intampina dand din coada: "ce faci tata? ti-e foame?". Nu se poate gandi la nimic, a obosit, "oare voi avea pensie macar?". Cheama motanul in casa: "hai, tata, ca noaptea-i lunga!" Se aude televizorul in surdina :"Guvernul isi asuma raspunderea", "este perioada de criza si fiecare are responsabilitatea.....", "suntem optimisti...". Ofteaza lung. Nu mai crede nimic, se uita spre poarta si asteapta: "oare cand mai vin copii? ce-o sa le spun acum?"

Imi suna in urechi voci amestecate: "va puteti reorienta", "puteti incerca in alt domeniu", "va ajutam noi sa cautati" si alte voci:

- "eu nu stiu, tata, sa fac altceva. Sunt inginer metalurgist, asta am invatat, asta stiu.",
- "am obosit, doamna, nu mai vreau sa caut un alt servici",
- "mai am un an de facut taximetrie , doamna, dupa 30 de ani in care am fost inginer. Termina si baiatul liceul si il las sa se descurce. Eu plec la casa parintilor, in Tara Hategului".
- "am citit mult, doamna, sa stiti, dar copii acum stau cu ochii in calculator, nu mai vor carti", imi spune vanzatorul de ziare, si imi da cartea ceruta. A fost economist, are in jur de 35 de ani si doi copii. Nu si-a mai gasit de lucru in orasul in care mai mult de jumatate din industrie a murit si acum vinde ziare. "Macar, mai vorbesc cu oamenii. Unii sunt oameni foarte culti, vorbim despre carti, politica, teatru, festivaluri"

Cei mai multi nu isi mai gasesc rostul si se pierd... Nimeni nu mai are nevoie de ei, sunt prea batrani sau stiu prea multe si pot fi incomozi pentru niste manageri cu spoiala de MBA, nu se mai pot schimba sau adapta. Sunt coplesiti de sentimentul de neputinta si de incompetenta celor de sus. Altii inca mai spera, isi vand apartamentul si mobila ca sa-si tina copii la facultate si sa-si plateasca datoriile. Resemnarea insa castiga din ce in ce mai mult teren si o citesti pe majoritatea fetelor pe care le vezi pe strada.

Un expatriat imi spunea ca suntem un popor lipsit de ambitie. Daca ambitie inseamna tupeu, obraznicie, minciuna si duplicitate, "scopul scuza mijloacele", lipsa oricaror principii, atunci as prefera sa nu fim ambitiosi.