Curajul de a spune si de a face

Ai o multime de lucruri de spus, dar ideile parca nu au suficienta forta pentru a depasi cenzura proprie si a se face auzite.

De cele mai multe ori, verbalizarea este grea, nu stii daca este momentul potrivit, cum sa spui lucrurile pe care ti-ai dori sa le transmiti, cum sa cresti impactul celor spuse de tine, ti se pare ca nu este suficient de valoros. Si eziti, si astepti momentul/momentele potrivite si..... ratezi oportunitatea.

Am intalnit oameni exceptionali dar timizi, oameni care prefera sa-si pastreze ideile bune pentru ei, pentru ca nu au curajul de a le expune sau sunt prea critici si isi cenzureaza foarte mult creativitatea si  validitatea propriei opinii.

Depasirea acestor blocaje poate dezvalui abilitati pe care nu le-ai banuit si te poate ajuta sa "infloresti". Unde erai ascuns/a pana acum? Lasa la o parte justificarile de tipul: "am incercat, dar nimeni nu ma baga in seama", "asa am fost educat/a sa nu ies prea mult in evidenta", "ma blocheaza stilul in care se desfasoara discutiile", "daca nu simt ca sunt sustinut, renunt si imi spun ca nu se merita". Totul se intampla de cele mai multe ori in mintea noastra, asa ca fa-ti curajul de a spune.

Poti participa la antrenamentul de a spune lucrurile potrivite in cele mai bune momente in fiecare zi, dar cum?

Incepe prin a exersa intr-un mediu pe care il consideri sigur: vorbeste cu oameni apropiati in care ai incredere, povesteste, cere feedback, spune-le dinainte ca esti inca in faza de "antrenament".

Formuleaza-ti dinainte ideile in mai multe moduri, gandindu-te intotdeauna la cine trebuie sa ajunga mesajul - suntem diferiti si ne impresioneaza sau ating lucruri diferite.

Observa ce stil prefera, ce ton, ce abordare are in comunicare persoana/persoanele cu care vorbesti - impactul creste daca "vorbesti pe limba fiecaruia", fii natural si autentic!

Incearca sa descoperi care este contextul cel mai potrivit in care sa iti "vinzi" ideile si foloseste-te de momentul in care celalalt este in dispozitie de a asculta - daca esti pe fuga, te gandesti sau te preocupa altceva, daca esti intrerupt sau ai parte de o prezentare prea complicata, nici tu nu vei avea disponibilitatea de a asculta.

Indrazneste sa faci primul pas, si apoi urmatorul si urmatorul.... Exploreaza!
Persevereaza si vei descoperi lucruri, contexte, situatii in care nici macar nu iti imaginai ca vei face fata, tu, cel/cea de ieri.

Te vei (re)descoperi!

Tablou complet de performanta - 360 Feedback

Cum ma vad si ce cred despre mine oamenii cu care lucrez? Cum sunt apreciate performantele mele manageriale? Care sunt punctele tari pe care managerul meu le vede la mine? Cum ma percep subordonatii?

Ca manager, este foarte probabil sa iti fi pus aceste intrebari si sa iti doresti sa afli raspunsul cat mai sincer. In acest rol, perceptia celorlalti, desi o poti cataloga intr-o prima faza ca fiind subiectiva si poti refuza sa o iei in calcul, este foarte importanta. Daca alte tipuri de joburi permit interactiune minima cu cei din jur, performanta ta manageriala este direct influentata de modul in care lucrezi si interactionezi cu oamenii.

Un exercitiu de tipul 360 Feedback poate oferi contextul pentru ca oamenii sa isi exprime nestingherit punctul de vedere, iti ofera posibilitatea de a compara perceptiile celorlalti in functie si de postura pe care o au in raport cu tine (manager, subordonat, coleg sau colaborator) cu propria perspectiva asupra eficacitatii tale manageriale.

Vine intrebarea "Dar de ce as lua eu in calcul parerile celorlalti? Stiu foarte bine ce fac si cat de bun sunt!!!".
Feedback-ul iti poate arata ca oricat de bine crezi ca te cunosti, alti oameni te pot percepe diferit, ceea ce poate sa insemne ca, indiferent de buna intentie cu care faci niste lucruri, rezultatul poate fi diferit si reactiile altele decat cele asteptate.

Astfel, evaluarea 360 Feedback iti poate dezvalui sau semnala:
- puncte tari de care nu erai constient si pe care tu nu le vezi la nivelul la care le percep ceilalti. Bucura-te si valorizeaza-le!
- zone de dezvoltare ale anumitor competente pe care le vedeai la un nivel superior fata de cum le percep ceilalti. Identifica de unde vine diferenta si actioneaza asupra lor!

Deasemenea iti poate confirma care sunt competentele in care perspectiva celorlalti coincide cu propria perceptie. Reflecteaza asupra modului in care actionezi in manifestarea respectivelor comportamente, pentru ca se pare ca reactia starnita este conform cu ceea ce iti doresti si tu sa obtii.

Rezultatele 360 Feedback nu impun schimbari ci doar semnaleaza o situatie de fapt. Decizia privind posibilele schimbari iti apartine in intregime, iar actiunile de dezvoltare pe care esti dispus sa le faci pentru a-ti creste performantele le poti planifica si controla tu. Feedback-ul poate constitui o confirmare a propriei performante si eficacitati si un punct de plecare pentru dezvoltarea ta viitoare.

Instrumentul Aqua 360FeedbackSystem este aplicat online si se preteaza mai multor categorii de posturi (manageriale/non-manageriale). Este confidential, rapid si usor de aplicat. Poate constitui baza planurilor de dezvoltare sau a planurilor de cariera.

Calatoria schimbarii

De cand lucrez cu oameni si pentru oameni, tot aud despre rezistenta la schimbare.
Pentru ca imi place sa am o baza documentata atunci cand vorbesc despre ceva (gen cercetatorii britanici...), am tot cautat articole si testat teorii mai mult sau mai putin inspirationale.
Foarte bine pregatit, blindat de cunostiinte si cu statisticile la zi, zici: Gata, la atac!

Inainte de primul pas: esti suficient de motivat sa faci schimbarea? Daca nu, ei bine, iti va lua ceva timp sa-ti faci curaj, sa-ti pregatesti "muschii imaginari", incepi de luni clar, ca altfel nu iti va merge bine....si tot asa. Si daca tot prelungesti pregatirea si amani, nu mai bine, gasesti argumente sau contra-argumente ca de fapt nu este chiar schimbarea de care ai nevoie, parca unde esti acum e mai bine, acolo unde ti-ai propune sa ajungi te asteapta toate scenariile negre pe care ti le poti imagina si, cea mai des intalnita scuza: ceilalti iti stau in cale, nu te lasa etc.
Constatare: nu esti niciodata suficient de pregatit , asa ca mai bine ia-ti inima in dinti si fa!

Primul pas: trebuie sa fie o actiune, doar atat. Ceva ce ai constat ca te poate conduce pe drumul asta, al schimbarii: iti faci CV-ul si-l trimiti daca vrei sa-ti schimbi jobul, alergi mai mult decat ai facut-o pana acum chiar daca te doare, taci si respiri adanc atunci cand iti vine sa strigi si reformulezi in minte cu calm ceea ce vroiai sa spui, pui mana pe telefon sa suni chiar daca nu ai chef sa vorbesti in cazul in care vrei sa-ti imbogatesti viata sociala, te apuci sa scrii articole, chiar daca nu ai chef si nu crezi ca este un subiect interesant :) etc. Gata, ai pornit!
Constatare: satisfactia pe care o simti este mare. Deci bucura-te, felicita-te, amplifica sentimentul si ia-ti energia pentru viitor!
Ehehe, si acum vin cei multi pasi de dupa....Greu cu asta, pentru ca cere perseverenta, consecventa si...ai ghicit : timp! "Pai sunt super aglomerat, normal ca nu am timp", zici horatat si iarasi gasesti motive pentru care fie sa amani, fie sa renunti.

Urmatorii pasi: repeta, exerseaza, treci la urmatorul pas logic, pleaca de la locul unde ai ajuns si adauga ceva peste: inca un pas, inca o actiune.
Constatare: da, poate fi greu...de fapt cu siguranta e greu. Invata-te sa vezi beneficiile, fii recunoscator tie pentru ce realizezi, chiar daca pe moment vezi doar un pas mic, continua, reia, ai rabdare!

Nu astepta doar rezultatul final pentru ca este foarte posibil sa nu apara imediat sau oricum nu asa cum ti l-ai imaginat tu, asa ca bucura-te din plin si de calatorie! O vei aprecia :)

Bucuria noilor inceputuri

Primavara se stie ca ne apuca dorul de duca, nevoia de a face schimbari sau curatenie la modul propriu sau figurat.

Fiecare isi gaseste propria directie sau propria motivatie pentru a face schimbari mai mari sau mai mici in viata. Important ar fi ca aceste schimbari sa le facem cu cat mai mult curaj.

Intotdeauna emotia inceputului de proiect, de nou capitol in viata este privita cu o usoara strangere de inima si cu oarece neincredere. Asta este normal, dar poate deveni si o piedica atunci cand initiezi schimbarea.

Am observat in timp modalitati diferite prin care oamenii aleg sa faca schimbari in viata lor: fie fac mici modificari total nesemnificative dar se bucura de parca ar fi niste schimbari majore, fie isi fac foarte multe planuri si variante alternative pe care le cantaresc atat de mult incat rateaza oportunitatile, fie se arunca curajosi cu capul inainte.

Nu pot sa spun ca nu-i admiri pe cei care risca: ma bucura curajul lor de a infrunta necunoscutul si acea inconstienta in a-si urma visul, indiferent de obstacole.

Fara a fi lipsiti de realism, constat ca cei curajosi, cei care cred cu toata fiinta lor in vis/reusita, si cel mai important, cei care si fac ceva concret in sensul atingerii obiectivului pe care si-l fixeaza, aceia sunt cei care obtin rezultate si sunt, pana la urma, fericiti si impliniti.

Asa ca, indrazneste si fa primul pas!
Urmatorii vor veni in mod natural.

A fi sau a nu fi in retelele de socializare

In 2009, potrivit unui studiu realizat de catre American Management Association si ePolicy Institute, 27% dintre companii (din State...) au politici privind continutul postarilor pe care angajatii lor le au pe blogul/pagina personal(a). Ba mai mult, 2% dintre firme au concediat deja angajati datorita continutului paginilor lor personale de pe retelele de socializare (revista Smart Money, publicatie editata de Wall Street Journal, da in numarul din mai, un astfel de exemplu al unui angajat concediat datorita unor poze postate pe pagina personala in urma cu 4 ani!!!!).

Atunci de ce ma mai mir, ca, incet-incet, preluand know-how-ul american, si managerii nostri romani, pentru a fi in trend, fac politici delegate departamentelor de resurse umane, potrivit carora, orice nou angajat trebuie sa aiba la dosarul de candidatura si profilul psihologic asa cum reiese el din paginile personale de pe linkedin, facebook, hi5, twitter, sau provenind din mai stiu eu ce retea de socializare.

Minunat! Suntem la curent cu ultimele noutati!

Problema nu ar fi asta, dar ce se ia in calcul: prezenta sau absenta din retea (daca nu am pagina personala nu sunt eligibil pentru anumite categorii de posturi?), aspectul paginii (ii intereseaza pe angajatori abilitatile de comunicare online, capacitatea de a crea/vinde un brand personal?), continutului paginii personale (e urmarita decenta sau lipsa acesteia, orientarea politica, pasiunile? si daca da, care sunt limitele acceptabile si cine le hotaraste??).

Imi recunosc neputinta de a integra informatii care de multe ori sunt extrem de limitate (vezi twitter) si poate furnizate in mod voit intr-un mod denaturat sau exagerat, ca cerinte obligatorii de admitere/acceptare intr-o organizatie.

Mai e viata personala, personala? Probabil ca nu, atata vreme cat iti iei in calcul expunerea extraordinara pe care o ai in astfel de retele si iti asumi riscurile cu care vine la pachet.

Viitorul tarii pe strazile din Bucuresti

Am avut parte in dupa-amiaza asta de o lectie. Inca una. De data aceasta de la 2 pusti, unul mai indraznet de vreo maxim 9 ani, celalalt, in jur de 7 ani, agatat de mana bunicii.

Primul s-a apropiat curajos de mine, muncind intre degete 2 reviste botite de la Avon: "Buna ziua! Nu doriti sa cumparati o revista? E doar 5 lei, pret special!"

"Multumesc, zic zambind, dar nu prea am ce sa fac cu ele...." - baiatul meu mustacea, urmarindu-ma sa vada ce fac.

Pustiul nu renunta, si, face evantai revistele, schimbandu-si brusc directia si urmarindu-ma la o distanta de siguranta de 1,5 m, cu bunica in spate, trasa temerar de pustiul 2: "sunt foarte interesante, si daca le luati pe amandoua, sunt doar 10 lei"

"Pai nu sunt la fel? incerc eu o obiectie...."

"Nu, sunt diferite, uitati!" prinde curaj pustiul 1.

"Au si postere daca vreti", striga plin de speranta si pustiul 2.

Imi ia ceva timp sa ma reculeg, incerc sa-mi amintesc ce postere sunt in revistele de cosmetice (ceva totusi nu se leaga..), rad incurcata si cu parere de rau ma intorc spre ei, le mai multumesc inca o data si incerc sa gasesc o explicatie firava si total lipsita de inspiratie "nu prea am ce sa fac cu ele...."

N-am mai avut curajul sa le urmaresc reactia, mi-a fost rusine de refuzul meu si de faptul ca nu am incurajat spiritul antreprenorial al tinerei generatii si am mers mai departe.

Incantat, baiatul meu mustaceste in continuare....."o sa-i povestim lu' tati!..."

P.S. Cu ocazia repovestirii, imi dau seama ca am pierdut din vedere o ultima oferta de nerefuzat venita de la pustiul 2: "Daca le luati pe amandoua, primiti si cirese!" Ups, negociere ratata. "Ai fi cumparat mami daca iti dadea si cirese?" Zau ca nu mai stiu nici eu.....

Descult in ... HR

Se spune in general ca a lucra in resurse umane e simplu: nu proiectezi nave spatiale, nu cauti remedii pentru epidemii, nu filozofezi pe tema trancendentalitatii. Cu siguranta e mai simplu decat alte lucruri, nu am contrazis pe nimeni niciodata, ba mai mult i-am si incurajat pe multi sa vada cum este, pentru ca iti trebuie in principal bun simt sau "common sense", restul putandu-se invata.

Doar ca ma simt, in mod periodic, "omul ploii" batut de vant in resurse umane. Defilez gratios, sustinand pasionata beneficiile pe care le poate obtine in plus o organizatie care isi motiveaza oamenii sai cei mai buni, care isi invata angajatii de nivel mediu si ii ghideaza sa se dezvolte, care isi respecta angajatii de care se dispenseaza la un moment dat datorita unei conjuncturi economice nefavorabile.

Constat insa, ca desi foarte multa lume declarativ este de acord cu importanta oamenilor in angrenajul oricarui business, cand vine vorba de fapte, raman cateva flori stinghere sa anunte primavara ce va sa vina iar ceea ce conteaza este ce declari, respectiv IMAGINEA si nu ceea ce faci in curtea proprie. Am vazut-o in mai multe afaceri, la mai multi top manageri si ajunsesem sa cred ca asta este reteta de reusita, cel putin in spatiul nostru de business balcanic.

Incerc sa nu cad in capcana siropoasa a celor ultrasensibili de a proslavi grija fata de oameni, pana la urma suntem toti mici instrumente in atingerea scopului absolut: BANII. In schimb nu pot sa nu remarc lipsa de totala viziune a mai marilor, panica exagerata, amplificata si de lipsa de competenta manageriala care blocheaza tot fara discernamant, haosul de organizare ce scoate la iveala "boli" grave ale organizatiei, ignorarea unor reguli de conduita si de comunicare care nu mai tin de pregatirea profesionala ci efectiv de ce te-a invatat mama acasa, totul desfasurandu-se dupa principiul "dupa mine potopul" sau "eu as face, dar altii nu ma lasa".

Si pentru ca mi-am propus sa nu mai fiu negativista si sa incep sa cred ca mai exista etica in afaceri, ca mai poti face lucruri de calitate la nivel micro cu efecte la nivel macro, ca oamenii valorosi inca nu au plecat din tara noastra, ajutata fiind si de niste oameni pozitivi care iti dau elegant lectii gratuite (chiar daca sunt manageri cu adevarat importanti si timpul e ceva intr-adevar valoros pentru ei...), ma inarmez cu rabdare, afisez zambetul de business, pastrez in suflet picioarele desculte ca sa simt cu adevarat firul ierbii sub picioare si merg mai departe...

Si zic ... "Romania etica (ar putea) incepe cu mine!"